e seară în septembrie

aş bea un ceai cu ghimbir la samsara

şi m-aş citi în pălmile oricui, nimănui

 

apoi m-aş arunca în locul cuiva

de la vreun etaj miraj

rupându-mă amestecându-mă

până învăţ să iubesc nevrotic hiptonic

 

şi nu m-aş opri n-aş mai gîndi

i-aş lăsa pe toţi să-mi trăiască din viaţă

măcar o secundă rotundă

 

eu să dispar eu să apar

undeva oriunde uneori nicăieri

iar noaptea să se-nchidă lichidă...

 

de ce mă-ntrebi cum de exist,  nu ţi-am mai spus?

sunt pentru că ştiu că tu vrei ca eu să fiu

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor