E tocmai deasupra palatului
Raza lunii,
Cade precum mărul
Lui Newton
Pe terasa de iarba
A câmpiei intinsă
Pe spatele
Moșiei mostenită
De moșul moșului moșit.

Nero modern
Aș da foc pușcariei
Care-mi ține inchise
Iubirea si neputințele.

Printesă, dormi,
Am poruncit străzii să nu lase
Vremea să intre
Pe pământul neliniștii mele.

Si ce mici îți sunt sânii,
Fiica a Văcărescului,
Să-i las să crească,
Să las visul să zburde,
Să las poemul neterrminat
Până va venii miezul verii
Sau voi găsi rima dansului?

Scrie-mi răspunsul
În palma,
Când voi citi,
Inima va tresălta
Ca muma căprioarei
La auzul
Cornului de vânătoare.

Aștept, nu te teme,
Fiica a Babilonului,
Stiu cifrul de la tezaurul
În care se topesc
Cuvintele.

Vizualizări: 74

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Petre Anghel pe Aprilie 2, 2011 la 5:18pm
Cu prietenie, multumiri, Cristina.
Comentariu publicat de Cristina Orneata pe Aprilie 2, 2011 la 1:26am

Va multumesc, cu respect, frumos poem

Nu foarte trist (!)

Cristina

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor