Între casă şi masă,

prin piaţă, în autobuz,

acelaşi serial, aceeaşi peliculă

răvăşită de timp,

în ochi zile şi nopţi

şi distanţa dintre mâine şi azi,

pentru cine, pentru cine

învârteşti în ceaun neantul, uitatul

precum lutul în vatra olarului,

şi alergi, şi aduni zâmbete

şi spui cuvinte adevărate,

că trece, că vine,

că uneori am nevoie de tine,

nu de iubirea crescută

pe câmpul dintre trup şi suflet,

nu de învăţaţi,

prea într-o doară ţi-am arătat

privirea în faţa oglinzii,

într-o doară te-am născut,

te-am sărutat la marginea dintre eu şi tu...

oare tu nu vezi că sunt o simplă coincidenţă

între cer şi pământ,

oare tu nu crezi că- mi transpiră oasele

gândindu-mă la tine ?

nu mai iubesc, nu mai strig,

nu mă mai caut

în pletele lungi cât ochii tăi...

dragostea şi uitarea,

degetele răsfirate anevoie la fereastră

ca floarea ofilită, şi-apoi plănsul verginei,

nostalgic uitarea,

jocul de-a ce voi fi,

de-a ce voi avea pentru una şi alta,

pentru început şi sfârşit...

cât de adevărate sunt toate !

cât de mare fericirea de-a fi...

dar tu nu vezi căsunt o simplă coincidenţă,

că sunt un simplu cuvânt, un cineva, sau ceva -

între casă şi masă,

prin piaţă, în autobuz

acelaşi serial, aceeaşi peliculă

răvăşită de timp...

 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor