Secrete în Metroul Moscovei 
 
În toate oraşele aglomerate ale lumii călătorul grăbit preferă metroul. Este un transport eficient, la îndemână, şi uneori agreabil. Mulţi citesc, ascultă muzică sau discută între două staţii miriadele de chestiuni care ne frământă. Metroul Moscovei are şi alte dimensiuni, necunoscute pasagerului, fie el localnic sau  străin de oraş. În centrul oraşului, în adâncime, conectate la pasajele metroului există o reţea de adăposturi militare, azi abandonate.  Un specialist în aceste catacombe, pe nume Vadim Mihailov , examinează o serie de camere înnegrite de gaze, inundate de ploaie şi de gunoaiele aduse de apele prost drenate. Vadim, în apă până la genunchi strigă colegilor săi: "Fraţilor cred că am găsit un cadavru.." Cineva aprinde o lanternă electrică. Din caverna sa Mihailov strigă din nou: "Fleacuri .. e doar un manechin descompus". Oamenii cercetează manechinul fără cap care pluteşte cu faţa în jos în apa mocirloasă. Echipa continuă să coboare spre alte coridoare în vastul labirint subteran. Cineva explica despre Moscova, oraş care deţine cea mai vastă reţea de tuneluri în lume.  Ele şerpuiesc în roca oraşului ca şanţurile făcute de termite, straturi, straturi. Este vorba de un labirint imens datând de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, ţarul Rusiei care a început să sape sub oraş caverne de ascuns comori, adăposturi şi culoare de evadare din faţa invadatorilor . Comunismul a preluat această tradiţie, iar în timpul războiului rece s-au adăugat adăposturi enorme contra bombardamentelor, adăposturile fiind legate între ele prin vaste reţele de pasaje subterane.
Spaima de război şi anihilare a accelerat dezvoltarea reţelei. Elita sovietică spera să găsească sub pământ adăpost în cazul atacurilor americane. Obsedat de tuneluri şi adăposturi era însăşi şeful partidului, Josef Stalin. Spre sfârşitul războiului al 2-lea mondial vestea atacurilor nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki în Japonia îl determină pe Stalin să decidă construcţia unor ascunzători şi bunchere antiatomice rezistente în cazul unui astfel de atac.  Ba chiar să fie legate între ele cu linii ferate, cere. Rezultatul acestor presiuni duce la proiectul secret de căi ferate subterane numit D6, la care s-a lucrat până în anii 80. Se crease un grid subteran accesibil doar militarilor şi oficialilor sus puşi. Liniile treceau pe sub Kremlin, Birourile KGB, Ministerul Apărării, apoi o linie de evadare lungă ducea la aeroportul Vnukovo şi spre alte bunchere nucleare şi rezidenţe ale statului plasate la periferia oraşului. Această secţiune este închisă azi, fiind total separată de reţeaua de metrouri şi de tuneluri de sub Moscova. Oficial, s-a declarat că scopul blocării este să evite aventurierii să se piardă în enorma reţea subterană, dar se speculează că guvernul Putin are alte intenţii pentru liniile ferate iniţiate de Stalin. Ca să accesezi partea acestor catacombe care a rămas vizibilă este nevoie de un om ca Mihailov. Şomer. 48 de ani. Fiul unui fost conducător de metrou,  Mihailov prin anii 80, a început să scormonească prin subterane împreună cu doi-trei amici. Împreună, au înfiinţat un club ai cercetătorilor numit "Săpătorii Planetei din Subsol", oferind tururi ghidate jurnaliştilor, imediat după prăbuşirea Sovietelor în 1991. Unele din tururi culminau cu ieşirea lui Mihailov printr-o gaură de canal în plină Piaţă Roşie, spre stupoarea sentinelelor plasate la paza Kremlinului. 
Pentru amănunţita cunoştinţa a tunelurilor Mihailov a fost consultat de oficiali în 2002 când terorişti Ceceni au luat 850 de prizonieri într-un teatru Moscovit.  Cu ajutorul lui Mihailov forţele de intervenţie speciale au pătruns în teatru prin canalizarea subterană. Gaze speciale au fost pompate în clădire pe aceiaşi cale, în scopul
dezorientării teroriştilor. Care au apucat să omoare 130 de prizonieri. Mihailov (la oferta sa) a fost extensiv intervievat despre nereuşita operaţiei de salvare. Ca sa i se astupe gura, oficialii l-au acuzat în public că dezvăluie secrete de stat. L-au interogat şi ameninţat cu puşcărie dacă va mai scormoni în subterane. Dar omul refuză să se conforme. Mai e mult de cercetat deşi publicul larg are azi acces la buncherul 42, un fost centru de comandă al Armatei Roşii, transformat în
muzeu al războiului rece, vedem acolo cum era în 1990.
Aparatura de comunicaţie şi control este accesibilă şi în perfectă stare. Uneori se simulează pentru vizitatori un atac nuclear finalizat cu un contra atac al Statelor Unite. Pe un ecran gigantic se văd cetăţeni americani fugind în căutare de adăpost, înainte de a fi incineraţi de explozia atomică. În discuţii particulare, curatorul muzeeului se lamentează că tunelurile Moscovei au devenit iarăşi inaccesibile din cauza unor exploratori amatori ca Mihailov. Membri Clubului livrează pe net informaţii cum să pătrunzi în cutare buncher declarat "steril" de autorităţi. Dar pericolul este prezent.. uneori la întoarcerea din expediţie curioşii găsesc ieşirea blocată de poliţie. Plimbarea noastră se termină în Buncherul 66, fotograful Kozyrev de la Time  luminează cu lanterna sa un masiv grilaj de fier care blochează drumul mai departe, "e maximul de adâncime la care se poate ajunge", spune Mihailov.
 
Adrian Grauenfels
Simon Shuster - Time
foto: Kozyrev
     
 
 

Vizualizări: 404

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ghica Angela pe Iulie 29, 2013 la 9:51pm

Cate mistere ascunde pamantul,e foarte interesant sa mai auzim si noi de ele,multumim

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Iulie 29, 2013 la 1:21pm

Nu e nouă informaţia, dar e la fel de incitantă ca şi cea despre tunelul dintre Omul din Bucegi şi Sfinxul egiptean

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor