ZORI ŞI AMURG

                                               

 

În dimineţi te voi cânta Doamne iar seara îţi voi înfăţişa în rugăciuni păcatele mele. Tot atunci mă voi ruga spre binele duşmanilor mei. „ – acesta este gândul de final al scriitorului Nicolae Uţică, pus cu multă încredinţare şi curăţie de inimă în cartea sa          „ ZORI ŞI AMURG „ , carte pe care a ivit-o la „ Editura FOCUS „ – 2007.

E desigur o carte ca un ţipăt, ca un argument pentru viaţa unui neam din neamul românesc despre neamul Cocora, ce străbate istoria noastră, aşa cum multe alte ramuri au purtat rodul românesc prin timp.

E o carte de început şi de sfârşit, despre neamul care mereu şi-a căutat un loc în locul în care l-a aşezat Dumnezeu, cu tristeţi, cu iubiri, cu trădări, cu experienţe unice, totul dând sens locului din lume numit România.

Nicolae Uţică s-a născut la 7 mai 1957 la Bârca, judeţul Dolj şi a scris împins de o putere greu de oprit, dovadă şi cărţile scrise şi publicate şi poate alte multe texte ce s-au topit prin reviste sau alte publicaţii, au aşteaptă … Autorul a scris mereu cu ideea că are de făcut ceva important, dacă cei dinaintea lui s-au revoltat, s-au zbătut pentru a rezista, Nicolae a rezistat prin scris, a dat mereu un nou început, cu fiecare carte publicată, vieţii sale obişnuite ce a devenit altceva, tainic şi tandru precum zorii unei zile din ziua specială a lumii.

Scriitorul a simţit nevoia să dedice cartea aceasta soţiei sale Ileana, ce l-a ajutat să fie bărbatul care a avut ceva de spus celor din cetatea în care l-a pus Dumnezeu, în Valea Jiului, purtat de valul istoriei. Se pare că familia e o valoare importantă pentru scriitor, într-o lume care refuză dumnezeirea din cadrul unei familii unite.

Cartea este scrisă fără o tehnică literară căutată pe la elitele care uită de lumea de lângă noi, cartea e scris pur şi simplu, despre un mod de a trăi şi de învinge spiritual. Sunt piese de teatru ca „ Bărbatul cu două neveste „ sau „ Izvorul casei „ dar şi scurte fulgerării de scriitor în contact cu lumea din jur, cu propriul destin, cu umbra Cea Bună a lui Dumnezeu peste om. Aceste scurte fraze sunt adânci şi par influenţate de psalmi, sau de pildele din Biblie, din scrierile solomonice, de înţelepciune, de fapt mesajul este acesta , cu Dumnezeu este orice posibil pentru o familie.

Piesele de teatru sunt influenţate de spiritul de oltean al neamului din care se trage, încercări de a lega un dialog despre lupta în viaţă, despre rezistenţa prin valorile eterne ale literaturii sau credinţei într-o lume bolnavă ce are nevoie de injecţii de har, sau despre familia românească ce a rezistat în istorie prin lupta împotriva celor care distrug, care privesc, care nu pot iubi. Este o cronică sângeroasă a neamului Cocora, dar care nu a cedat. De remarcat şi starea spirituală a oamenilor, care sunt măcinaţi de patimă, păcat, curvie, toate căutând forma sublimă a revoltei adevărate împotriva manipulărilor din viaţă.

De remarcat în cartea lui Uţică şi portretele de români care au scris mereu despre problemele fundamentale ale tării, ca portretul de jurnalist făcut lui Ifimie Nesfântu, ce a răscolit România până la vatră că să aducă  mesajul de durere al căderilor de fiecare zi şi fiecare epocă.

Simbolic personajele din carte, cred, reale, poartă în ele dorul după libertate, materializat în imboldul de a călări un cal printre maşini, pe şoselele care nu duc nicăieri. Această libertate, însă,  poate duce la nebunie, nebunia de a fii liber în ţara ta.

După ce am păşit pe Lună ne-am dat seama că mai avem multe de învăţat despre Pământ.

Legătura scriitorului cu marile personalităţi ale lumii, prin  opera lor scrisă, e o legătură cu veşnicia:

Poezia lui Rilke m-a fascinat: Cerul a venit mai aproape de pământ iar suspinele      s-au înmulţit în nevăzutul şi mângâietorul extaz cosmic

Privind spre lume Uţică exclamă:

Ce săraci sunt oamenii bogaţi material şi fără Dumnezeu !

Peisajul în care se mişcă oamenii lui Uţică este unul obişnuit, aproape banal, fără mari elemente de decor, o masă, o maşină de scris, două scaune, motoferăstrăul,  un  pat simplu, în mijlocul acestui decor se mişcă o lume prin istorie. Uţică nu are nevoie de argumente exterioare, el le are pe cele interioare, pe cele care duc istoria mai departe. Numele personajelor lui Uţică sunt obişnuite: Florin, Elena,  Bebe, Claudia, sunt cele care fac viaţa adevărată în România în orice timp.

De remarcat şi icoana, sau portretul Costică Cocora, sau a altor  străbuni, care nu au fost îngenunchiaţi de vremuri.        

Uţică a scris mai multe volume de poezie în anii trecuţi, şi asta se simte în cartea sa de teatru, eseu, aforisme, de portrete, de laudă.

Poetul e prezent prin idee, prin revoltă, prin fulger interior.

Căldura cuvântului scris de Uţică este originală şi asta dă consistenţă cărţilor sale, dă puterea de a rezista timpului. Scrierile sale despre Valea Jiului au fost esenţiale şi aduc fapte care se doresc a fi uitate de unii dintre noi, ca aceasta scriere „ Valea Jiului – Vale Plângerii „, 2000, dar faptele adevărate fac România să fie ceea ce este …

Sunt nebun pentru şi faţă de Dumnezeu. Cu nebunia –n sânge am trecut veacul şi mă consider bogat. „ – e un fel de mesaj pe care scriitorul îl lasă celor care citesc despre secretul de a fi român …

 

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor