dimineaţa aceea ca oricare alta. fără
niciun zvâc. dezveleam din cearşafuri
lehamitea. m-am străduit să înghit 
amestecând lent cu linguriţa-n frişcă

şedinţa se desfăşura şi ea ca de obicei. acordul
înflorea pe toate buzele şi degeţelele
cineva dădea tonul şi deveneau
ciripitori croncănitori sau chiar mai bine de-atât

bătrânii moţăiau şi păreau a înclina capetele
a protest. alteori înţelepciunea îi făcea să penduleze
să se uite chiorâş şi să-şi mişte bărbiile
spunând ceva foarte important

apoi zumzetul. momentul de maximă încordare
victima a fost scoasă în faţă. au început să arunce în ea
printre dinţi. toţi şi-au făcut toaleta de dimineaţă
în felul ăsta. la final au şters-o conform articolului

se îmbulzeau pe uşă ca la cinema. bătrânii
scuturau capetele lor înţelepte. mi-au zis
suntem de la sindicat
veniţi la noi să vă explicăm

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Andrei A. RADU pe Iulie 5, 2011 la 9:10am
Stimați telespectatori, io înțelesăi să-mi amintesc de „iepoca dă aur”, de unde am colecționat fo câteva amintiri de genul:

    IARNA PE ULIȚĂ

A-nceput de ieri să cadă

Câte-o veste de la stat –

Vom fi sistematizați!

Dacii negre vin grămadă

Către sat.

 

Nu e soare, nu e bine,

Peste tot e praf și fum

Și în zarva de acum

Un buldozer monstru vine

 De pe drum.

 

Din mașini, cu multă țâfnă

De pe coastă vin țipând

Și se-agită, înjurând

Pentru-o-ntreagă săptămână,

Vrând-nevrând,

 

Niște șefi. Cu trasul sforii

Toți de-a valma o pornesc

Și pe drum se gâlcevesc

Tot ca ciorile, când norii

Ploi vestesc.

 

Cei mai mari, acum, din sfadă,

Stau pe o ședință puși,

Cei mai mici, de spate-aduși,

Lingușesc și stau grămadă

Pe la uși.

 

Dintr-un ARO gri răsare

Un pitic, al nu știu cui,

Largi de-un cot sunt pașii lui

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

 

Șefii fug mâncând pământul

Să-i facă o temenea;

După el vine și ea.

Ea-i deșteaptă de nici vântul

 Nu o vrea.

 

El, nasol precum se vede,

Ea – scai după  el în sat,

Vezi, de-aceea-i încruntat

Și se-avântă și se crede

Împărat.

 

Dă din mâini și se ridică

Și pe vârfuri puțintel;

(Ea-i mai mare decât el).

Cu ea-i blând la o adică

Ca un miel.

Și explică și vorbesște,

Indicații – să te ții,

Împarte la morți și vii

Și pe toți îi dăscălește

Ca pe copii,

 

După care-n jur chitește –

Toți notează pe-ntrecut

Iar el e satisfăcut

Și la urmă le zâmbește:

L-au crezut!

 

Dar ce se aude, frate,

Zarva asta fără rost?

Securiști, unde mi-ați fost?

Cum să mai găsești prin sate

Adăpost?

 

Să tacă descreierații,

Vreau s-aud aplauze!

Din diverse cauze

Nu suport nici la ovații

Pauze!

 

Ce se-ntâmplă, ce se-ntâmplă,

Cum de plouă din senin?

Căci mereu legume vin

Și-l pocnesc pe el în tâmplă

Cu venin!

 

Și pe ea, ouă clocite!

Sătenii s-au săturat

De-un astfel de „împărat”,

Cu mințile zăpăcite,

Ne-ndurat!

 

Mânioși, din deal sau vale

Strigă și grămadă vin,

De nimic seama nu țin,

Vor să-l măture din cale

Pe cretin.

 

Vine-o babă-ncet pe stradă

Cu necazul mare-al ei,

C-a rămas fără bordei.

Stă pe loc acum să vadă

Și ea ce-i.

 

S-oțărăște rău bătrâna

Către micul Barbă-cot:

-Ia țineți-l pe netot,

Ochii-i vreau acum, cu mâna

Să îi scot!

 

Ca pe-un monstru-l înconjoară

Și-l petrec, cu chiu, cu vai

Și se țin de dânsul scai;

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

 

Babele sunt cu învățul,

Bat și-njură ca păgâni

Iar când le scapă din mâini,

Îl mai croiesc și cu bățul,

Ca pe câini.

 

Astfel tabăra se duce,

Șefii sunt bătuți avan

Iar piticul căpitan

De coadă o să-l apuce

Pe Satan.

 

Se mai răscolesc și-apucă

Și bătrânii-un retevei,

Mai sar și niște femei

Ca la copcă să îi ducă

Pe mișei.

 

-Ce-i pe drum atâta gură?

-Iaca, a fost un coșmar,

Căci sătul de-atât amar,

Poporul nu-i mai îndură

Pe tâlhari.

 

Andrei A.RADU, septembrie 1989.

(Text adaptat după G. Coșbuc)

 

 

Comentariu publicat de Ramona Cârcotă pe Iulie 1, 2011 la 1:09am
hmmm...Nu e rea deloc.!Bravo!
Comentariu publicat de ovia herbert pe Iunie 30, 2011 la 7:17pm

super misto! sedinta aceasta.

atmosfera de sedinta incarcata. companie. decrepitudinea unor astfel de momente. bine surprins livrat ambalat...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor