Mi-e frică să-ţi vorbesc
încât amestec tăcerile
în cupa cu vin negru prins între iluzii
rezemată de un stâlp mut priveşte-mă
nu am plecat cu totul rătăcită prin umbrele tinereţii
spectre valsează nebune hohotind de miresmele
unui anotimp copt ofilit într-o sala de dans sau aşteptare
orchestra a uitată să mai cânte
o femeie îmbrăcată-n alb îşi împrăştie haina putrezită
cheamă spre poarta închisă pleoapă de pământ
sunt aproape gata de plecare mai sper încă
cerşesc amânarea muşcată de un strigat de nimeni auzit
nu e târziu poartă să mai stea închisă
semăn amintiri îmbătrânite
să încolţească

Vizualizări: 32

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Februarie 8, 2014 la 12:25pm

Multumesc tuturor pentru lectura si aprecieri

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor