Semn de admiratie pentru Vasile Burlui dintr-un teatru al mintii

SEMN DE ADMIRAŢIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINŢII
Citesc şi recitesc cu mare plăcere ’’Interogaţiile lui Aşur’’ semnat de profesorul universitar doctor Vasile BURLUI, dacă nu greşesc a cincea carte de poezie a acestei personalităţi originară din Suceveniul Galaţiului. Stau undeva în curtea gospodăriei mele, pe o bancă veche şi dintr-o dată cerul vânăt de supărare mă bate cu stropi mari, ca într-o felie literară citită de curând. Nu-mi pasă pentru c-am împrumutat, din repetata şi obsesiva lectură la care parcă mă îndeamnă mereu autorul, absenţa, în sensul ontologic şi metafizic al acestui termen. Nu absenţa, pur şi simplu, a ceva sau a cuiva anume (ar fi prea simplu, ar fi minor), ci absenţa de sine şi din sine a fiinţei înseşi, incompletitudinea fără leac a făpturii umane, care, după cădere, şi-a ratat, iremediabil, şansa de a fi fericită. Sunt 42 de poezii scrise de El, ’’neştiutul’’, cel care a sesizat năucitorul realism al prieteniei, puţine cu dedicaţii (doar şapte!), fără obişnuitul de până acum dialog peste clipe cu Doamna Sa, deşi printre rânduri, o evocă permanent, multe concepute la Pietrărie la diferite date calendaristice, o plimbare prin anotimpuri şi istorie, vegheate de ’’Helex Nebula-Ochiul lui Dumnezeu’’. Arhiteme sunt mai multe, nu numai aceasta, cu rima căzând, deseori, acolo unde cade şi accentul semantic, tensiunea şi dinamica lor fiind determinate de drama pe care o trăieşte eul contemplativ şi meditativ, elegiacul Vasile Burlui dovedindu-se, aşa cum remarca în prefaţa cărţii şi cunoscutul critic literar Andrei Grigor, un ’’poet experimentat, cu o bună ştiinţă a cărţilor clasice şi adevărate de poezie, dar şi a unei întregi istorii a culturii (şi a istoriei), din care răzbat deseori în ritmurile sale mituri şi mitografii, integrate în propria existenţă-sau poate validate de ea-, reconstruite în datele vieţuirii contemporane şi, în sfârşit, poetizate cu sens’’. Sub raportul spectacolului liric avem a face cu lupta dintre trup (soma) şi suflet (psihe), nu cu cea între carne (sarks) şi duh (pneuma), de care vorbeşte magistral Apostolul Pavel. Otrăvit de fluviile angoasei, crezându-se pe marginea neantului, sufletul (sediul afectelor) este sfâşiat permanent de incertitudini, de tristeţi imposibil de numit, de dor. Uneori, rareori, de fapt, imanenţa, trupul (contactul nemijlocit cu ambianţa) pare a prelua iniţiativa, propunând aparenţa drept esenţă şi ceea ce este trecător-veşnicie. Spaţiul poeziei, pe care o putem considera în acest caz existenţialistă, este, deci, intervalul dintre neant şi paradis, iar substanţa ei umană-intervalul dintre intuiţie şi revelaţie, aşa cum Aşur, zeul protector al uneia dintre lumile mari şi de demult, are puterea mitică de a valida existenţa aflată la răscrucile îndoielii şi credinţei. Beatitudinea este un vis neîndeplinit pentru oameni. Nu o atingi decât murind în sineşi. Sunt momente preluate din adâncul fiinţei asaltată de trăiri intense şi explodate într-un tablou vast, amprentat de specificul unui lirism inconfundabil. Textele sunt scrise cu un înalt simţ al trăirii, cum ar fi în această excelentă ’’Mea maxima culpa’’: ’’Sunt vinovat de cântecul de ciocârlie/Ce-l port pitit în sipete ascunse,/De macii scuturaţi în freamăt pe câmpie,/Sunt vinovat de gânduri nepătrunse’’.
M-am delectat citind acest volum, chiar am avut momente de deprimare în faţa realităţii vieţii, unde totul curge în acea pâlnie a timpului care parcă înghite tot. Legile implacabile ale entropiei ne fac să dispărem încet. Se scrilejează pe cele trei chakre, pe chakra celui de-al treilea ochi (între gânduri), pe chakra comunicării (între cuvinte) şi pe chakra inimii. Dacă vă veţi deschide centrii energetici, veţi înţelege mesajul poemelor. Cu semn de admiraţie, vă pot ajuta şoptindu-vă că nu este nici o epopee decupată, e doar sărutul. Samuel Butler spunea undeva: ’’Viaţa este ca şi iubirea; întreaga raţiune este împotriva ei şi toate instinctele sănătoase pentru’’. Poate şi pentru că uneori trancedentul se anulează prin simpla lui negare. Amintire versus uitare. Amintirea ca materializare a timpului. Natura ca hierofanie. Metafizic. Interior. Bergsonian. Sunt în cele citite tăceri şi transcendenţa unor îndărătnicii lirosofice. Un soi de transfigurare în care poetul arde pentru a mai ucide puţin din întuneric. Există oameni, câţiva la un secol, care mor de preaplinul dragostei din ei: poeţii şi sfinţii. Poeţii, de prea-dulcele frumos al lumii, sfinţii de prea plinul harului divin. Sau cum ar spune Anne de Noailles: ’’Mi-am făcut din plin onoarea de-a suferi’’.
Căutarea sentimentelor în fiinţă predomină. O viziune a vieţii interioare în dragoste. Fiecare concept devine idee şi fiecare idee devine concept. Doar intelectul le abrogă. Voinţa dragostei pune stăpânire pe suflet. Exacerbarea simţurilor alocă sincerităţii trăirea în neantul iubirii, pentru că iubirea fără adevăratele sentimente, trăite în sineşi, este moartă. Poema care dă titlul volumului poate fi o artă poetică ce defineşte un specific auctorial remarcabil, un anumit tip de imagine, frisonant şi convingător. ’’Interogaţiile’’ lansate sunt adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice rostită cu plecăciunea umilă a înţeleptului, neliniştea metafizică şi cea pământească denotă emoţia netrucată, lirismul natural şi memorabil al unui poet care suferă profund, dar reţinut şi cu demnitate, ca în ’’Paris’’, ’’Când voi pleca’’ sau ’’Sicut candela ardens’’, din care citez la întâmplare ’’Când Oul Universului s-a spart,/Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare’’. În năzuinţa de a atinge frumosul, Vasile Burlui caută permanent noi linii de expresie, precum pictorul care îşi pregăteşte cadrul, şevaletul şi penelul pentru operă. Spontaneitatea şi corenţa exprimării, naturaleţea versului şi simţirii din care se făcea doar pe vremuri poezie autentică, flori rare astăzi, o metrică a versului cu efect, rostirea firească a sunetului, trecut prin filtrul liric, toate aduc flori de lumină din lumina aceea de aură care nu trebuie strivită, nici înăbuşită. Sufletul poetului este plin de trăiri intrinsece, poeme complexe, nuanţate, prezentate într-un mod concentrat. Este ca într-un teatru al minţii. Cu imagini noi, inedite.
Nu vreau cuvintele mele despre această nouă apariţie din colecţia ’’De Anima’’ a editurii ieşene Apollonia să devină patrimoniu, dar nu mă pot abţine să mai scriu câteva cuvinte. Asta deoarece chiar îmi era dor să-l citesc pe autor din nou. Mi-a lipsit. Mă bucur că-şi păstrează unicitatea şi că poezia sa este ca şi o perlă rară. Desigur, pentru cei care preţuiesc perlele. Sunteţi Poet, domnule preşedinte, ştiţi să scrieţi, aveţi talent şi inspiraţie pentru tot ce vreţi să comunicaţi. Scrieţi, asta vă e menirea, conduceţi-vă cititorii prin lumea dvs. mirabolantă, continuaţi să ne uimiţi. Cu siguranţă, voi mai avea curând ocazia să scriu despre opera la care meşteşugiţi. Închei cu vorbele pe care vi le-ar fi spus regretatul meu tată: ’’Mă, fir-ar să fie, cum scrii tu, pohete Vasile Burlui. Teribil. Te cutremuri. E Poezie’’.
Cu plecăciune,
Pompiliu COMŞA, Reporter European 2012
*Vasile Burlui, ’’Interogaţiile lui Aşur’’, Editura APOLLONIA, 2013, colecţia ‚’De anima’’, 100 pagini, cu o prefaţă de Andrei Grigor şi un portret de Zamfira Bârzu

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Pompiliu Comsa pe Decembrie 6, 2013 la 7:12pm

sarut mana,multumim,e usor de gasit in librarii sau direct la Universitatea Apollonia Iasi,n-o sa regretati timpul pentru cautare,cu plecaciune

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Decembrie 6, 2013 la 6:48pm

"Semnul dumneavoastra de admiratie pentru Vasile Burlui, mi-a trezit interesul spre a cauta acest volum de versuri.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor