Am visat un poem
ce ma scria undeva
pe pagina neagra a noptii...
Cuvintele cadeau
din strigate de bici
pe ochii cailor lunii
cei liberi de frau si de sa...
Acum insetati se adapa
din urme de sanziene,
se lupta,
se imperecheaza
in poienile lor...
Tu vii
si-i chemi pe toti pe nume -
nume nemaiauzite,
nume de galaxii argintii...purpurii...
Si-ntr-o reflexie a visului meu
catre un cer inalt,
cu seninul deschis sa ne primeasca,
tu fugi,
calare pe cai,
cu poemul acela...
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria