să nu fiu recunoscută după tristețe
de aceea mă uit numai în jos
am învățat să schimb direcția
după forma prafului 
și când nu e praf
mă întind pe burtă 
și pipăi cu degetele
și vreau să cânt la un pian in asfalt

timpul mă linge pe spate
în ore se fac niște găuri mici
prin care mă rușinez

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ALEXANDRU SAMOILA pe Mai 22, 2014 la 4:17pm

Dospind halucinant,un gand incearca sa faca dimineata in noptatica rasucire a timpului.As vrea sa beau lumina din ochii tai,frumoasa mea,pana se dezbraca mierea din ragazul gandului!O molecula de dor mai protesteaza in sangele purificarii asteptandu-si arderea in visul greu de miez.Nu te rusina! Inca mai lucreaza in noi puterile imaculate cate o picatura de cer pentru tandretea florilor!

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Mai 16, 2014 la 5:31pm

Mulțumesc frumos pentru apreciere !

Comentariu publicat de Chindea Maria Elena pe Mai 16, 2014 la 8:11am

.....asfaltul de care ne izbim visele....frumos dar trist, trist dar frumos locuit timpul......

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor