Sunt ochii mei
prea limpezi la vedere,
e trupul tău
prea luminos în sine?
Nu știu,
dar tu te pierzi
proximitatea toată
oglimdindu-se în tine,
în trupul tău
de nichel șlefuit,
cu irizații fine.
Întunecat e gândul
ce te prinde
în formă pură
și teluric în asprime.
Tu, curgi frumos,
fără să lași
de bănuit vreo margine
și unduieștete,
tu, răsfățata de lumină
din lumini.

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor