Linii paralele inegale

definesc drumuri

permisive sau nu.

zebră necălcată încă de lei

rumegând viață și moarte

în dungi verzi înclinate în sus.

 

eternitatea e început de infinit.

 

izvorul din sânge de miel

inundă fierbinte linie de cuțit

gâlgâind roșu șiroaie dulci

de sfârșit necesar.

 

dungă fermecată e și nașterea

încolțind linie de viață

unde prima moarte ne uită

alăptând timpul spre cealaltă.

 

granița spre înăuntrul nostru

tot o linie de demarcație e

spre a vrea și a putea exista

concomitent cu vântul.

 

rana închistată în durere

e linie aspră nevindecată

de cicatrice plină de lacrimi

spre o altă nedungă.

 

și gura întredeschisă-n plâns

e linie prea umedă de dor

de alte buze flămânde

cuvinte plouate în lipsă de nor.

 

toporul înfipt prea adânc

cu atâta sete rece de cald

e tot o dâră de foc nestăvilit

ars de lacrimi de sevă.

 

mâinile ferecate pe piept

cu degete vineți împreunate

în inimi de stâncă plângând

sunt tot dungi de țipât jelit.

 

până și crucea sfântă

pare o dungă firavă

de iubiri inocente

cu mâinile-n sân.

 

10 04 2012

Ștefan Oană

 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor