Sfârşitul lumii îl prinse pe Ghiţă la berăria King Gong, a unui taiwanez şchiop cu nume imposibil de pronunţat căruia toată lumea îi spunea Chinezu. În timp ce alţi muşterii înjurau zemos televizorul, rămas fără imagine chiar înainte de finalul primei reprize, Ghiţă se întrebă oarecum placid dacă de vină era aparatul ori postul de rahat care primise exclusivitate pentru Liga 1. Oricare dintre variante era cea corectă, soacră-sa, poamă acră, tare s-ar fi bucurat să ştie ce păţise! Doar îşi luaseră rămas bun cu bodogănelile ei despre trântorii care-şi pierdeau timpul la meci şi banii în cârciumi.
Noroc că Anemona se uita doar la telenovele şi la emisiunile cu ghicitoare şi horoscoape. Iar la ora aia, probabil nu avea timp nici pentru preziceri, că nu era treabă uşoară prepararea conservelor. De ani întregi, Ghiţă se întreba de ce trebuia să se înfiinţeze în bucătăria lor, să o boscorodească pe Violeta de parcă nevastă-sa n-ar fi ştiut să îndese castraveţii în borcane. De fiecare dată, găsea acelaşi răspuns: ca să aibă motiv să-i mai tragă un perdaf, fiindcă, pe cât de blajină era Violeta, pe atât de nărăvaşă era Anemona. De aia bărbatu-su o lăsase când era încă borţoasă!
Ghiţă sorbi din halbă, în lipsă de altă ocupaţie, dar imediat scuipă pe muşamaua tocită lichidul pe care nu apucase să-l înghită. Nici nu-şi dădu seama că nu era singurul care tuşea scârbit până nu-l auzi înecându-se pe Termopanu, cămătarul cartierului.
-- Băi, tu-ţi gura mă-ti de gălbejit! ţipă răguşit Termopanu. Ţi-am cerut coniac şi tu-mi dai pişat? Îţi rup picioarele, amărâtule! Nici nu tre să m-ajute Itiu ca să te bag în sicriu, să moară mama!
Urletele îl făcură pe Ghiţă să priceapă ce băuse. Dădu deoparte halba, nedumerit totuşi de faptul că primele înghiţituri avuseseră gust neaoş de bere. În jurul său, un cor de vociferări indignate se învălmăşi. Toţi chefliii se declarau gata să-l facă pe patron nu doar să le dea banii înapoi, ci să-şi înghită poşirca până la ultima picătură.
-- Coniac bun, strigă piţigăiat Chinezu de după tejghea. Vodca şi bere bun! Toate bun, cinci stele cu preţu la doi stele!
-- Cincizeci de stele vezi tu îndată, căcat cu ochi! strigă Itiu, fratele lui Termopanu, peşte peste patru târfe urâte foc, dar rezistente la tăvăleală.
Itiu îşi ridică intempestiv toate cele două sute de kilograme şi se îndreptă spre tejghea. Cântărind rapid situaţia, patronul scoase din buzunar un spray lacrimogen şi pulveriză în direcţia lui.
-- Dai cu spray în mine, bă? răcni Itiu ca un taur căruia i s-a luat joiana din faţă.
Luându-şi vânt, aruncă paharul drept spre Chinezu. Cu o agilitate surprinzătoare, Chinezu ţâşni spre uşă, evitând la mustaţă sticlele lansate în cascadă de alţi cheflii. Trânti uşa şi o închise pe dinafară. Abia atunci îi arătă pumnul lui Itiu. În vacarmul creat, Ghiţă îi citi mai mult pe buze că avea de gând să cheme Poliţia.
-- Bă, de ce l-aţi lăsat să plece? Vă rup pe toţi! urlă Termopanu şi scoase de sub masă o bâtă de baseball. (Va urma)

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor