mi-e dor de pustiimea
de dincolo de munţi
unde..nu de mult
puteam ghici viitorul
în
pietre cicatrizate
de lacrimile văduvelor



până s-au trezit unii
să mă încuie
în camere albe

mă plimbau de colo colo..
şi tot le strigam să-mi
înapoieze alcoolu..
nu ştiau că-n fiecare zi
e ziua mea
şi nu mai venea nimeni

pe ultimul îl aruncaseră
alături
...cu nişte păienjeni prietenoşi
şi-mi striga alarmat noaptea (când luna
veselă îmi trimitea licurici muzicanţi
ce semănau cu beatleşii şi hendrix)

prin gaura gri din perete
că a început să viseze
câmpii prea vii
de-un verde prea ciudat
şi zombi ce ies din spitale de nebuni
clădite pentru noi.
cine mi-a spus că ochii se scot singuri atunci când fac baie, a avut dreptate.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Iulie 21, 2011 la 9:49pm
prin gaura gri din perete cu beatleşii şi hendrix  le strigam să mă încuie dincolo de munţi... puteam ghici viitorul

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor