Si te iubeam

nedumerit de mult,

prin stuful înmiresmat

îmi ieşeau bătăile inimii,

mă simţeam uşor

şi, parcă, mă înălţam

pe o rază de soare

strivindu-mi aripile,

călcându-mi emoţiile în picioare,

şi te iubeam

absent şi obtuz,

cuvintele îmi alunecau pe retina apusului,

mă îndepărtam de surâsurile împietrite

pe sfârcurile înfierbântate,

şi te iubeam

nedumerit de mult

printre frânturi de clipe îndepărtate...

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion caesarion pe Ianuarie 4, 2014 la 3:42pm

Multumesc, Mihaela !!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor