se strâng refrene-n gânduri, de dorul veșniciei, 
se aprinde în inimi focul,Cuvântului de sus, 
azi mă petrec castanii spre toamna cea târzie, 
și-n taina se nasc imnuri, mărețului apus. 

nu mă cuprinde vară! în brațul tău vremelnic, 
am luat din tine seva, să cresc spre infinit, 
mă îndrept fără vreo teamă pe aripi de ceasornic, 
spre-o altă primăvară, ce nu are sfârșit. 

mă mai cuprinde-o undă, în clipa înserării, 
fantome fără formă, din gândul meu himer, 
dar chipul tău Isuse, în ciuda depărtării, 
îmi dă puteri nespuse; să cred, să aștept, să sper. 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor