Adevăraţii prieteni sunt cei care te acceptă aşa cum eşti, cu defectele şi calităţile tale! Nu conspiră asupra ta! La nevoie te ajută cu un sfat înţelept, cu un zâmbet, cu o floare, dând simţămintelor trăiri intrinsece! Nu îţi este prieten cel ce nu-şi înţelege defectele sale apoi ale altora! A înţelege răul din oameni înseamnă a înţelege simţămintele lor, pentru că orice om îţi este prieten dacă-i înţelegi răul ce dăinuieşte în el! Nu există rău în oameni, ci defecte ale spiritului, pornite din egoism, din obsesii, din ură, din necunoaşterea sincerităţii fiinţei. Prieten îţi este cel ce dăinueşte alături de tine, atât la necazuri cât şi la bucurii. Trăieşte alături de tine şi prin tine, pentru că îşi cunoaşte spiritul. A ajuns la cunoaşterea divină, a ajuns liber! Doar înţeleptul este liber. Ceilalţi sunt prinşi în mreaja egocentrismului, neputând să-şi stăpânească spiritul. Înţeleptul ştie cum să-şi aleagă prietenii, ştie cine este bun sau cine este rău, dar le dă bineţe amândurora, pentru că trăieşte alături de rău şi de bine. Trăieşte într-o lume numai a lui, unde răul nu mai poate pătrunde, într-o lume reală a spiritului, în lumea ideilor pure. De aceea înţeleptul înţelege răul din fiinţe, iertându-le. Înţeleptul iartă, rabdă, suferă cu adevărat pentru prieteni. La nevoie îşi dă viaţa pentru ei! Adevăratul prieten este un Dumnezeu!

Hatos Vasile - Silogismele înţelepciunii

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Hatos Vasile pe Ianuarie 18, 2017 la 7:30pm

Mulţumesc pentru apreciere Caracas Mircea Florin!

Comentariu publicat de Hatos Vasile pe Ianuarie 18, 2017 la 7:29pm

Mulţumesc pentru apreciere Laura Mocanu!

Comentariu publicat de Hatos Vasile pe Ianuarie 18, 2017 la 7:27pm

Prietenia este sinceritatea fiinţei!

Comentariu publicat de Izel F pe Ianuarie 17, 2017 la 8:58pm

Egocentrismul isi are si el justificarea sa. Omul are nevoie sa fie vazut si apreciat pentru calitatile sale, inteles si perceput in toata frumusetea sa. Aceasta nevoie este una compulsiva si fireasca. In spirit suntem cu totii frumosi si acest lucru ar vrea sa iasa la iveala. Insa, in genere, aceasta recunoastere lipseste intre oameni. Copilul nu este vazut cu adevarat, recunoscut cu adevarat, confirmat cu adevarat de parinte, mai apoi nici de profesor si pe mai departe nici de societate. Atunci devine egocentric pentru ca, fara sa isi dea seama, are nevoie sa se afirme. Devine artagos, laudaros, critica, se infurie, face orice pentru a fi vazut si pentru a apara un sine care nu a fost niciodata cultivat de cei care ar fi trebuit sa il cultive inca de la nastere. Asa ca... sa fim mai blanzi cu noi si cu ceilalti... nu ma refer neaparat la actiuni ci macar la atitudinea noastra interioara, atat fata de ei cat si fata de noi. Poate asa ne-om "vedea" mai adevarat unii pe ceilalti :)... Cer scuze de interventie daca a fost prea lunga, dar nah', asa s-a nimerit! Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor