Detalii:

Mi-e mai bună o tristețe uscată decât o mânie rece, pentru că am rămas cu ochii uscați acum, la fel de uscați ca un pește afumat, iar inima mea e murdară, fără vlagă.
[...]

Nu sunt tristă. Mai degrabă uimită, zici că ești foarte departe de mine, nu cred că ești atât de departe, cred că mi-ești atât de aproape. Vreau să-ți spun doar două lucruri înainte de a pleca, și apoi nu voi mai vorbi despre asta deloc, promit. În primul rând, sper foarte mult, vreau, și am nevoie atât mult să te văd din nou, într-o zi. Dar, amintește-ți, te rog, n-am să-ți mai cer să te văd – nu din orgoliu deoarece nu am am niciun orgoliu când vine vorba de tine, după cum știi, dar întâlnirea noastră va însemna ceva doar atunci când îți vei dori tu să ne întâlnim. Deci am să aștept. Când vei dori, doar spune. Nu-mi fac speranțe că mă vei iubi din nou sau că vei vrea să te culci cu mine, iar noi nu trebuie neapărat să rămânem prea mult timp – cum simți și atunci când simți. Dar știu că voi avea mereu timp pentru tine, pentru discuțiile cu tine. Nu, nu-mi pot imagina că nu te voi vedea din nou.

Am pierdut dragostea ta și a fost (și este) dureros, dar refuz să te pierd pe tine ca om. Oricum, mi-ai dat atât de mult, Nelson, iar ceea ce mi-ai dat a însemnat atât de mult, încât n-ai putea niciodata să iei asta înapoi. Iar sensibilitatea și prietenia ta au fost atât de prețioase pentru mine, încât mă simt încă apropiată de tine și fericită și profund recunoscătoare când mă uit la tine, cel care ești încă în inima mea. Sper că această sensibilitate și prietenie să nu mă părăsească niciodată, niciodată. În ceea ce mă privește, îmi vine atât de greu să spun asta și mă simt rușinată, dar știu un singur lucru: Te iubesc la fel de mult cum am făcut-o atunci când m-am strecurat în brațele tale pentru prima dată, pe de-a-întregul și cu tot sufletul meu murdar, și nici acum nu pot simți altceva. Dar asta nu trebuie să te deranjeze, dragul meu, și nici să nu-mi scrii scrisori din obligatie, scrie doar atunci când vei simți s-o faci, știind că de fiecare dată asta mă va face foarte fericită.

Ei bine, toate cuvintele astea sună prostește. Îmi ești atât de aproape, atât de aproape, lasă-mă să vin lângă tine. Și lasă-mă, la fel ca în timpurile trecute, să fiu eu însămi pentru totdeauna.

A ta,

Simone

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor