simt cum se ridică ceaţa

[ion untaru]

patru treizeci și unu dimineața
simt cum se ridică ceața 
din străfunduri înspre ape
și te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi și mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu, 
și m-aș fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferința e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simțit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!

într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
și nu știe ce e ohmul!