De ce ma tulburi cu privirea ta?

De ce mori si renasti mereu

In viata mea?

De ce nu...te pot uri?

De ce nu uit?

De ce nu exista un burete

De sters...al inimii?

Numaidecat te-am dat paraselii

Si te-ai intors,la fel...de fiecare data

Ca valurile marii.

Poate-s nebuna sau bolnava,

Poate-s fara judecata

Poate-s fara leac,,,

Poate-s adevarata!

De ce ma joci in hora

Fara de sfarsit?

De ce ma stingi,

De ce ma reaprinzi?

De ce sunt idioata?

De ce sunt de ras?

De ce ma respingi,

De ce sunt doar un vant?

De ce nu pot fi soare,

Sau ploaie...de ce nu?

De ce nu as iubi

Un necunoscut?

Daca iubirea ar trece...

Ca vantul...ca timpul,

Probabil as fi o persoana

Mult prea comuna,

Sufletul meu ar fi prea gol...

Poate as fi o fantoma.

Sau poate,sunt...

Ori poate am innebunit,

Sau poate asa am fost dintotdeauna

Si acum am descoperit!

Dar ce e cel mai haios...

E ca traiesc...cu tine

La fiecare pas,atat de departe

Si totusi...aproape de mine...

Atat de departe si-aproape

Incat iti pot simti respiratia

Oricand...iubire!

De ce-mi pun atatea intrebari?

De ce tot eu imi raspund?

Poate pentru ca,sa realizez

Ce am eu acum mai sfant!

Apreciez...dar,nu destul...

Sunt pacatoasa...si,

Asa am sa si mor.

Dar nu mi-e frica  sa traiesc

In trecut...sau viitor,

Atata timp cat esti

In prezentul sfidator!

Ooo...de-ai fi om...

Dar nu esti om,

Caci nu te pot atinge

Cu iubirea mea...

Si nici macar cu ganduri,

Si tot existi...existi in viata mea.

Daca ziua-n care te-oi uita

Vreodata va exista,

Sper sa fie inainte de a pierde

Tot ceea ce am deja!

De ce sunt slaba in fata ta?

De ce sunt puternica-n viata mea?

Pentru ca,prefer sa sufar...

Decat sa nu am fericirea!

De ce ma tulbura prezenta ta?

De ce vei fi mereu in mintea mea?

Poate ca sunt bolnava,

Poate ca,vreau doar sa te iubesc,

Poate ca-s paranoica,

Poate chiar nu pricep...

Poate ca-s blestemata,

Sau chiar asa functionez eu,ca intreg.

Ori poate,pur si simplu

Pentru ca te iubesc...

Dar n-am sa stiu probabil niciodata,

Nu o sa am un raspuns...

Cel mai sigur e faptul ca voi innebuni,

Si chiar si atunci,

Singurul nume ce-l voi striga...

Va fi al tau!

Si de-as putea sa mor acum,

Asa fara motiv...

As muri prea fericita...

Poate ca nici asta nu merit!

De ce nu tac?

De ce spun lumii intregi?

Pentru ca nu mai suport

Fara tine ...cu tine in brate-mi

Sa traiesc!

Poate sunt absurda...

Poate sunt versuri reci,

Poate ca sunt doar cuvinte

Intr-un slab moment.

Dar tot ce pot sa spun...

E ca...imi place sa dramatizez!

:-))))

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor