Cu mine singur merg pe drum
gândind spre alt tărâm,
din tot ce simțurile-mi spun
doar pași aud, târâți pe caldarâm.
Sunt pașii mei ce-au ostenit
călcând prin astă lume
purtând poveri de amintiri
ce poartă fiecare nume.
Regretele mă însoțesc,
dorința de uitare,
dar uit doar drumul către casă
și-a zilelor cărare.
Pierdut în anii ce-au trecut
tot vreau să-mi dau de urmă,
să șterg greșeli ce am făcut
când pașii-mi n-aveau cârmă.
Mă-ntreb de bine, de trăiri,
de fericiri de-olaltă,
de ce sunt stinse-n amintiri
și doar durerea-i caldă?
În jurul meu, pustiu în vânt,
nu-i nimeni să m-asculte,
nu-i nimeni să mă poarte-n gând,
nu-i nimeni să mă uite!
Cu trupul greu, de ani purtat
și ochi privind în gol,
cu sufletul ce-i despuiat
pășesc pe urma lor.
Cu mâini cuprinse împrejur
aș vrea la piept să-i strâng,
prezența lor s-o am în jur,
de bucurii să plâng.
Dar brațele se-ntind, și cad,
nu-s umeri să le țină,
nu-s fluturări de mâini în prag,
nu-s vorbe ce alină!
Dureri, și plânsete mă frâng
pășind în valea vieții,
căci drumul urcă, chiar și-n gând,
cu pasul bătrâneții.
Privind, în zări, cu ochii de dor
vă chem pe toți 'napoi,
dar zarea uite-o, vine-n zbor,
un pas... și am ajuns la voi!

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor