Singur printre singurătăţi

[ion popescu bradoschi]

bătăile ca de pendulă stricată ale bastonului

sperie liniştile de pe Lipscani

vezi  tramwayul electric

alunecă suspect spre orizont

cum trece vremea parcă mai ieri alergam

pe Podul Mogoşoaiei să văz primul tren

de oraş tras de cai vienezi

peisagii din altă toamnă coane îmi

zicea vecinul meu Iorgu slujbaş

la Universul pe Şoseaua Sărindarilor

au murit iluziile mon cher şi bate

vântul peste câmpiile sufletului

aud muzica din clipe sau poate

suspină un patefon cine ştie

luminile neştiute ale vieţii mele

se sting pe rând

tăcerea neagră de cavou

îmi deşteaptă melancolia

curând în odaia ascunsă în umbre

or să mă strige singurătăţile

 

plouă în noapte pe ultimul drum

 

[AGO.OTA]

au murit pe rand iluziile mon chere

nu se mai aude cantecul de inviere

tacerea sterge jos luminile festine de pe cer

 ziua  sau noapte este nu se stie...nu se stie

[Dora Petre]

Un poem caracteristic poetului...

[Nadia Pădure]

Un poem care vibreaza în suflet! Frumoasă scriere!

[HALAS ELENA DORINA]

O poezie asa cum numai tu sti sa ne daruiesti ....un final deosebit . Felicitari !

[Clara Damian]