mă cuibăresc uneori la pieptul primăverii
sunt îndrăgostită de prospeţimea ei.
ea mă hrăneşte cu laptele ierbii
mă face atât de puternică, încât, 
idealurile zburdă ca mieii pe câmpie.

visele se preling la fel ca viaţa, atât de repede,
nu mai ştiu când e noapte sau zi.
trecutul este chiar poarta uitării, 
prezentul naşte speranţe,
viitorul este sărutul mult aşteptat.

traversând şirul iluziilor de zi cu zi,
cea mai trează mi se pare singurătatea, 
care îmi este ca o soră. stă pavăză la uşă:
constantă, ocrotitoare, cuminte şi tăcută.

doar primăvara o îmbie să plece
cântându-i o melodie de iubire
topindu-i zăpezile din suflet.
dar ea îmi este atât de fidelă, 
încât îi tremură până şi libertatea de a fi.

(din viitorul volum "Libertatea de a fi")

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor