Tare searbădă trebuie să fie existența unui cuplu solitar, care nu are, acolo, măcar un mic lătrător de companie, mișunător drăgălaș prin ograda gospodarului, dispus oricând să corecteze poziția unor flori mai rare, obținute cu mari sacrificii prin moștenire, să mai activeze, din când în când, pisica indolentă și insolentă a vecinilor sau, pur și simplu, să atenteze deontologic la jugulara proeminentă a câte unui amic dornic de socializare la domiciliul și orele cele mai inime ale omului de rând.

E o încântare un asemenea companion, indiferent de natura, dimensiunea și importanța socială a sacrificiului pe care ar trebui să-l faci pentru a ți-l procura.

Așa a cugetat un oarecare EL, dar nu a rămas doar cu cugetatul, ci a făcut un consiliu de familie cu EA, că de când pruncii lor au tăiat-o prin străinezia (generic vorbind, că încă nu au aflat pe unde google-uiesc), organizează doar în tandem consiliile de familie, Crăciunul și cele două tipuri de Paști (că sunt multiculturali, amândoi)

  Și a trecut, fără preget, la o consiliere familială elaborată, făcând apel la toată capacitatea sa de convingere, pe care o avea în inventar. A început prin a-i face portretul psiho-somatic al caninuțului șablon, despre care se amintea la început. EA nu, că e prea mic, se necesită firesc pe te miri unde și nici nu are convingerea că s-ar comporta ca un veritabil bodyguard (sau courtguard), având în vedere disponibilitățile sale miniaturale. Da, a zis EL, ca de obicei, scoțând la înaintare portretul-robot al unui doberman de rasă pură, numai bun de ras tot, pe o jumătate de milă pătrată, în jurul domiciliului lor dreptunghiular. Nu-i bun, a fost sentința ei definitivă. E prea periculos, a auzit că în clipele de depresie se dă și la stăpâni sau, Doamne ferește, stăpâne!

  Concluzionând, vag, că e cam refractară la canini, EL i-a propus, în continuare, un măgăruș, cu argumentul că, în multe țări civilizate, acesta este un adevărat port-bonheur, devenit, de pe acum, clasic. Negație și aici, are deja unul. A încercat apoi cu un hamster (cam nocturn), cu un mini-crocodiluț (seamănă leit cu poșeta fostei bunici), porcușor de Guineea (dămfuiește teribil), un tigrișor (îți vine să-l îmbraci) și altele și altele...

  Că a devenit expert în străfundurile zoologiei. Lucru care, la drept vorbind, nu i-a dăunat defel. Ba din contră; cu noua autoritate dobândită, a luat problema pe cont propriu. Și, bineînțeles, a soluționat-o. Ca o mică surpriză, atunci când EA și sora ei au emigrat puțin pe motive de shopping-pelerinaj. Vreo trei zile, cu tur-retur cu tot.

  A adus acasă o leoaică. Tânără. La vreo 25 de primăveri.

De atunci subzistă la căminul de nefamiliști. Cu cumnatu-său. Că l-a pus și pe ăla mama zmăului să-și dorească, în paralel, un iepuraș.

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor