E-atâta singurătate în jurul meu,

 Iar golașe gânduri trec mistuitoare

 În a sufletului poarta ele bat mereu

 Cine să răspundă la a lor chemare?

Răspunde doar ecoul lung și nechemat

Mărâind ușor cu capul stând pe labe

E locul așa  rece și întunecat

Iar bătăi în suflet se-aud tot mai slabe

Singurătatea în jurul meu se strânge

Simt cum curge lin în fiecare clipă

Iar sufletu-mi pribeag încet mi se frânge

Mângâiat sonor de-a timpului aripă

Se zbat sfioase liniști să mă-mpresoare

Venind din lumea-mi plină de închipuiri

Sunt doar o statuie oarbă si ușoară

Golită de destin, de suflet si-amintiri

     Marin Voicu

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor