- E cea mai lungă noapte din anul ce se stinge,

Închide, deci, oblonul să nu aud cum ninge.

 

Mă doare plânsul ăsta al anului ce moare,

Hai, vino, ia-mă-n braţe şi sulfă-n lumânare

 

Să stăm în întuneric, tăcuţi ca două sfere

În universul vremii ce-şi ia la revedere.

 

Sărută-mă şi spune-mi că anul care vine

Vom înfrunta destinul şi-o să ne fie bine.

 

E noaptea cea mai lungă din cea mai lungă iarnă,

Invocă, tu, zăpada şi roag-o să se-aștearnă

 

Peste căsuţa noastră, în anul care-şi curmă

Penultima poveste şi pleacă fără urmă.

 

- E noaptea ca o umbră ce-așterne peste case

Zăpezile tăcute, sub trena de mătase

 

Hai, vino, să ne-ascundem și să-mi colinzi o vreme,

Să uit ce lungă-i iarna. E încă prea devreme

 

Să tulburăm căldura acestei nopți când cerul

E mult prea sus, iubito, pe-afară numai gerul

 

Mai bântuie pe drumuri, deci, hai, rămâi în casă,

Să-mpodobim brăduțul, că mie nici nu-mi pasă

 

Că minutarul doarme sub un morman de cioburi,

Împodobește clipa cu vise și cu globuri

 

Și vino lângă focul ce toarce-a nostalgie

Să facem noaptea asta să sune-a poezie.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor