sonet-al clipei care parjoleste...

[gherbaluta n gabriel]

Rămânem singuri… ne despart destule,
Mărim cohorta inimilor arse,
Ascundem sentimentele-n capsule,
Şi transformăm iubirile în farse…
Ne punem măşti, şi ne ascundem chipul,
Trăgând nădejdi, ne batem joc de-i bine
Ba îndrăznim să înşelăm şi timpul,
Mânjind secunda… cine, pentru cine?
Rămânem singuri… şi rămasul doare!
Şi cade noapte, peste tot şi toate,
Se sparge-n cioburi, galbenul din soare,
Ce am facut?... de ce nu se mai poate?

Am rămas singur… timpul şi cu mine…
Se bate ora…! somnul îmi aline!