Rămânem singuri… ne despart destule,
Mărim cohorta inimilor arse,
Ascundem sentimentele-n capsule,
Şi transformăm iubirile în farse…
Ne punem măşti, şi ne ascundem chipul,
Trăgând nădejdi, ne batem joc de-i bine
Ba îndrăznim să înşelăm şi timpul,
Mânjind secunda… cine, pentru cine?
Rămânem singuri… şi rămasul doare!
Şi cade noapte, peste tot şi toate,
Se sparge-n cioburi, galbenul din soare,
Ce am facut?... de ce nu se mai poate?

Am rămas singur… timpul şi cu mine…
Se bate ora…! somnul îmi aline!

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor