SONET... CU TITLU DISOLUT

[Bățmîndru Lucia]

Se-nşiră-aşa, prin ceaţa aghiasmată,

Ei, muritori, cu aripile frânte

Şi nu mai au nimic de dinainte,

Doar amintiri de umbra de lopată...

 

Trec roiuri de altare-nveşmântate

Cu fir de-argint şi tiv suflat cu aur,

Coroanele mai au frunze de laur,

Cerşind un ultim gând de-angelitate

 

Şi în amurgul vremii toate-or trece

Un vierme va rămâne-n azimuth,

Înfulecând din hoiturile sece,

 

Cu-acelaşi gust, acelaşi conţinut

Şi n-o să scadă stiva asta rece

Cât timp va fi cu titlu disolut...