Pe cer stele clipocesc molatec,

Un cântec stă ascuns sub clape,

Îl ajut cu drag, vreau să scape,

Frunzele țes covoare de jăratec.

 

Iarna este acum atât de aproape,

Toamna târzie plină de farmec,

Îmi dăruiește un frumos cântec,

Cerul iar  aruncă multe reci ape.

 

Frunzele cad istovite de al lor joc,

Tăcut un nor negru repede se rupe,

Ploaia a liniștit bine al toamnei foc.

 

Un alt cântec toamna acum începe,

În cuptor câteva mere bine se coc,

Se strâng pe cer ale iernii trupe.

 

  1. 11. 2018

 

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor