sonet – laudatio

mai femeie nu poţi să îmi fii ca acum
îmblânzind dimineţi în hotar de sonet
umbra mea rătăcind printre norii de fum
mă tot poartă pe drum cu un zâmbet discret

te deschizi închizând cum un ochi adormit
pleopa zilei de azi peste-un ieri cenuşiu
coasta mea de cuvânt eva azi a ivit
oare cine-i adam că eu nu pot să-ţi fiu

şi din fructul oprit cin’ mai muşcă acum
cine sare un gard dinspre rai pe pământ
sau se arde în foc pârjolindu-se scrum
aşteptând în zadar adierea de vânt

mai femeie îmi eşti decât orice poem
te închid în cuvânt tu aştepţi să te chem

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor