Mă întorc acum la vechile zăpezi
Mă întorc la praful răzbunat de vânt
Să mai pot, iubito,-n slove să te-ncânt
Iar departea mea, chiar de n-o mai vezi,

Să revină ca un nou şi viu pământ
Şi să mă reverse tânăr în aezi,
Să aştearnă roze unde te aşezi,
Să te-mbrace-n voaluri din tărâmul sfânt.

Am visat să dărui cu discursu-acest
Din preaplinul vârstei, cum şi Goethe-a vrut,
O iubire mare, plină, fără rest

Unei fete blonde, cu un chip celest.
Însă ea trecuse mândră-n neştiut
Şi din minte-am şters-o, cu un singur gest.

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de florin dochia pe Octombrie 24, 2009 la 2:51pm
îmi angajamentul că o să încerc ! (şi să mai scriu câte un sonet, din când în când...) :) :) :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor