O pană-mi dansează pe gheţa subţire,
În ritmul de vals scârţâit de vioară,
Tristeţi ce se strâng în steluţe de ceară,
Şiraguri întinse de timp spre-mplinire.

Şi zarea se pierde, tăcută - amăgire;
Foşneşte doar pana în frunza de seară
Lucindă de gheţa ce greu înfăşoară
Al frunzei parfum înverzit în iubire.

E tristă şi gheaţa, prea rece străluce
În ciotul de pană ce-adânc îmi croieşte
Doar dunga de dus înspre goale suspine;

Porneşte şi visul pe drumul ce duce
Spre braţele-ntinse; şi gându-mi stârneşte
Chemarea cea mută din golul de mine.

9 noiembrie 2008

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor