În nopţile din urmă n-am mai putut să dorm,
Se-aude-un tropot surd, din ce în ce mai tare
Din cele zări ascunse-n adânc fără hotare...
Se-mparte-n două lumea: între pământul-om

Şi-o mare de lumină la ceas când nu e soare...
Şoimanele, călare, răzbat în cânt diform;
E noaptea-n care umblă în zborul uniform,
Sfinţind în galben ierburi, de leac făptuitoare.

Şi simt prin aer iele în jocurile lunii,
Cum dănţuiesc besmetic în iarba din poiene
Şi poleiesc cu vraja din plete toţi alunii.

Nuntesc cu zburătorii Ilene Cosânzene
Şi, alb înfiorată, când îşi aleg şi nunii,
Răsar şi eu cu zorii, în flori de sânziene.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor