Trăiesc, mă sting; ard toată şi mă-nec.
Îndur îngheţ, când flăcări mă frământă
Mi-e şi prea dulce viaţa şi prea cruntă;
Prin bucurie, chinuri se petrec.

Deodată râs şi lacrimă încerc,
Şi desfătarea mari dureri împlântă;
Ce am se pierde şi-n vecie cântă;
Deodată mă usuc şi-n floare trec.

Astfel mă mână Amor necurmat;
Şi-atunci când cred că sufăr cel mai tare,
Pe negândite totu-i alinat.
Apoi când bucuria-i mai adâncă…

Şi mi-o închipui fără  de-ncetare,
În suferinţa cea dintâi m-aruncă.

..... Louise Labe (1556) 

   Eugenio Eduardo Zampighi-1859-1944-

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Corina Gabriela Ciobanu pe Martie 22, 2015 la 5:07pm

Darul muzical pt o zi deosebita....https://www.youtube.com/watch?v=hHFkpnNjCgg

imbratisam cu drag,o seara frumoasa!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor