Erau atatea nopti cand lacrima se topea precum nisipul in Soare ...
Erau atatea nopti in care stelele se pierdeau in crapaturi de lumini ...
Erau atatea nopti in care mangaierile mi se pareau de matase rara ...
Erau atatea nopti in care Luna atarna de o stea parasita ...

Pana si vantul putred, care deseori trupul'mi ingheta,
plecaciuni facea in fata noastra ...
Ploaia ... da, ploaia rece si amara, picaturile'si incalzea ...
Soarele'si ascundea razele ... da, Soarele.
Razele'si inmuia'n noptile noastre ...
intalnindu'se cu Luna.

Dar tu ... speriat!
Da ... tu! Te'ai speriat.
Te'ai speriat de noaptea luminata de razele Soarelui,
de stele bete de lumina, de ploaia spalata de vant ...
Te'ai speriat.

Sunt atatea nopti in care vantul crud ... bate.
Sunt atatea nopti in care ploaia amarata ... cade.
Sunt atatea nopti in care respir prin crapaturi de amintiri ...
Sunt atatea nopti in care lacrima nu se topeste ...
Si inca vor fi atatea nopti in care razele Soarelui nu se va mai inmuia'n palirea Lunii ...

Si tu ... vei fi tot speriat de nopti ...


Vizualizări: 68

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandrescu Laura Gabriela pe Februarie 19, 2011 la 6:56pm
Multumesc. :)

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor