Imi amintesc cu greu , 
Acele zile in care ma credeam zeu,
Caci pierduta-mi era calea,
Pierdut eram si eu ,
Lacrimi reci ma urmau ,
Imi era foarte greu , 
Erau momente-n care pe pamant eram singur,
Desi lumea ma urma ,
Inca nu stiu de ce mai mult imi place apusul,
Si de ce viata era asa grea ,
Si totusi am invatat din lucruri simple,
Ca e usor sa-nveti sa zbori,
Dar mai greu e sa nu uiti starea,
Pe care o aveai cand te ridicai la nori,
Acum timpul a trecut , desi nu exista ,
Am renascut , si urmez o pista , 
Caut adevarul nu ce-as vrea sa fie , 
Ma las purtat de viata ,
Sa ma duca in nestire ,
In acelasi timp preiau informatii,
Ma schimb usor , creez relatii, 
Asteptand sa ma cuprinda noi vibratii,
Sa-nteleg de ce un lucru frumos,
Poate sa se ascunda in intunecatul pamant,
In ceea ce te priveste pe tine, nu am de ales,
Vei veni cu mine sau vei plange foarte des , 
Fiindca nu mai sunt acelasi ,
Ce am fost o data ,
Acum ma las dus de val , nu mai inot in cascada,
Voi fii cat mai simplu intr-un joc complex,
Stiu ca sunt prea mic in lume , 
Ca sa pot sa cresc, 
Dar in acelasi timp port o lava-n mine ,
Gata sa erupa in al meu univers ,
Dar linistea ma cuprinde, 
Cand pe tine te urmez viata ,
Nu am de ce sa te urasc,
Fiindca fara tine, 
Nu puteam scrie acest vers ,
Iar cand sora ta moartea ma va cauta ,
Am sa-i zic in fata ,
Strange-ma in brate si ofera-mi libertatea de a alege,
Sa fiu altceva .

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor