deschizi uşa
mirosul de turnesol sau ce naiba o fi
nările se contractă
stomacul se răscoleşte
făptura palidă
de care ţi-e milă acum
o iubeai înainte
surîde
întinzi buchetul de flori
mîna să iasă din perfuzie

la naiba cu neputinţele
ştii că de tine depinde întîlnirea
cum ai fi într-un parc
unde zvonurile că fantome ale ucişilor
caută dreptatea prin gropile de var

te întrebi dacă iubirea creştină
există
sau ai citit filocalia din egoism
acum ispitele se preling pe carne
şerpii reali sînt şerpii din inimă

mirosul de iad trebuie să aibă morfină
cadavre încă vii agonizînd împreună
cu viermii
trebuie să fie flori înnegrite
din lipsa unor nuanţe cromatice

dragostea e cea mai măruntă virtute
cînd umbrele morţii ameninţă
nădejdea credinţa
iată ce fiul omului
ne-a descoperit!

o iubeai înainte acum fiorul
despică vertrebele de la gît spre coccis
te aşezi pe scaun
zîmbeşti cu lacrimi
aşezi florile într-un borcan cu alte întrebuinţări

Vizualizări: 75

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Liviu-Ioan Muresan pe August 25, 2014 la 4:43pm

Doamna Petrică Viorica, vă mulţumesc pentru trecere şi cuvinte. Şi vă urez multă sănătate. Un comentariu profund şi cuprinzător.

Comentariu publicat de Petrică Viorica pe Iulie 19, 2014 la 8:17am
Adevarul e ca mi-am pierdut darul de a face comentarii. Dar totusi, daca citesc o poezie care-mi place, care ma atinge cumva nu ma pot abtine. Si aceasta poezie, avand in vedere starea mea de sanatate, satula de boala, de spitale, normal ca m-a atras prin titlu. Si asa fac de obicei, titlul e cel pe care-l analizez intotdeauna. Pierd mult procedand asa, dar de cele mai multe ori nu dau gres si descopar intradevar un text care-mi place. As sugera si celor care se multumesc sa bifeze la - imi place- sa ne scrie si noua cateva cuvinte referitor motivul pentru care agreeaza textul respectiv. Cred ca ar fi mai interesant. Mie imi place in mod deosebit finalul aici, dupa tonul unui razvratit al sortii, zambetul cu lacrimi ma infioara. Numai cine a cunoscut iubirea poate intelege, pacat ca exista prea multi oameni care nu au avut norocul sa iubeasca si sa fie iubiti. Asa cred eu, altfel lumea ar fi mai frumoasa si am fi mai fericiti. Dar numai lapte si miere nu e bine...ar fi totul prea roz si nu am putea aprecia viata la adevarata ei valoare. Asa ca uneori si situatii de genul acesta te aduc cu picioarele pe pamant. Uneori boala, spitalele in general, suferinta de fapt apropie oamenii intre ei. Si oare, aici pe acest blog nu ne oblojim ranile sufletului, intr-o cautare continua de ceva nou, ceva care sa ne trezeasca la viata...?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor