Legat într-o cămașă albă
Privesc tavanul cenușiu,
În el am mintea mea cea slabă
Și gândul mi-a rămas pustiu.

Pereții sunt cu zgârieturi
Și unghii rupte, înfipte-n el,
Arată ca două sculpturi
Care atârnă în cui de oțel.

Aud doar țipete nebune
Care se scurg în capul meu,
E ura ce-a pătruns în mine
Ce îmi provoacă nervi mereu.

Privesc spre geam, afară plouă
Vorbesc cu picurii din cer,
Mă aflu în spitalul nouă
Legat de patul meu de fier.

Tudor Rareș

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Rareș Tudor pe Ianuarie 9, 2014 la 8:07pm
Asta mi-a venit pe moment :-)
Mulțumesc frumos d-na Drăgan
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 9, 2014 la 8:05pm

Privesc spre geam, afară plouă
Vorbesc cu picurii din cer," Frumos

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor