Stau si tot stand nu ma aude nimeni si cine ma aude nici nu incearca sa rataceasca un cuvant si acum ploua dar atunci era mult soare si erau atat de minunat incat nu era nevoie de nici o minune.

Pasta de dinti sta in ceasca de plastic a cafei , visez ca fara nici o existenta eram acolo pe terenul plin de ploaie si noroi si se auzeau miscarile antrenate a miscarii si tot ce a ramas in urma mea era doar golul ..eu unde eram?in spitalul cancerigen rusesc sau in cel in care am fost de nebuni ..da stiu merg si azi parca pe strada si simt privirile lor ascutite si numarul lor de cuvinte ametindu-ma pana la ura ,dar nu pot sa mai zic ceva pentru ca orice lovire ar duce la o lupta de care vreau sa ma lipsesc..acele cuvinte nu inseamna decat felul lor de a imi zice mereu "grasanca iei muie"si ura lor o depaseste pe a mea si nu este nevoie sa ridic un deget e doar de ajuns sa isi priveasca oglinda lor murdarita de o pata de sange sunetul lamei mele pe buze si sangele tasnind rosu alb direct pe fetele lor de retarzi...nu,nu cred ca asta e o amintire prea placuta

Sa incerc cu altceva, sunt in gradina sunt inauntru stau deasupra soarelui sau soarele sta inauntrul sufletului meu si flautul e acolo si canta si apa e acolo rotindu-se in miscari tainice dar cunoscute de toti...e regasirea unui trup dar in loc de imbratisare e mai bine sa primesc un zbor tacut catre cerul albastru si mereu fiind...si soarele imi inunda sufletul si ploua lumineaza spiritul

cat de mult am incercat sa uit imaginea ta de catifea si cat de mult am incercat sa tot plec de aici de fiecare data si imi tot ziceai ca nu am unde sa ma duc de parca mormantul ti-e permanent de cate ori ti am tot zis ca aici nu e de mine ca eu nu pot sa rezist ca totul ma sufoca ca ei sunt riai cu mine ca viata trebuie sa mearga inainte ca orice om are dreptul la o sansa sa plece cu totul atunci cand trebuie cand stie ca nu mai poate sa reziste chiar atunci cand mi-a zis ca pamantul ma va trage in jos.

Cat de cate ori am incercat sa iti zic ca pot sa vin la tine ca tu ma astepti ca se poate ceva mai bine ca lumina exista si tu inca mai scrijelesti cuvintele alea care ar fi trebuit sa insemne ceva ca nu se previzualizeaza moarte in capul tau ca un flashback,

sunt cu el cu imaginea lui stand fix si vorbind cu gandul el imi explica de ce mai am nevoie inca de un motiv sa continuu viata si tu si ei il stiu dar eu sunt si nu sunt cu el pentru ca eu stiu si caut altceva de la aceasta viata si ca stiu ceea ce zice el inca imi zice imobil si expresiv despre faptul ca ar putea fi tatal meu

oare unde eram acoperita in mantia zapezii unde eram multumita de ploaie si de soare infasurata in tehnic amintirea lumina a ideii sale.

Si vreau sa plec si eu dar altfel si vreau sa nu mai ma judece o lume intreaga pentru fiecare pas facut si vreau sa isi dea seama fiecare de critica si judecata ce i se potriveste lui si nu voua si vreau sa nu-i luati critica judecata si cinsimul Lui Dumnezeu

Laura Palmer inca nu a murit si datile cand ai incercat sa te razbuni pe ea nu isi are cuvantul in cate feluri ai incercat sa o faci sa se urasca sa se linisteasca inadins de parca nu era liniste in ea si credema ca nu am mai nimic de ea in mine si degeaba incerci sa faci din tot ce fac eu un lucru mare si rau pentru ca asta numai eu il pot face si nu orisicine poate observa clar si limpede o greseala si nu orisicine stie cat e de usor e sa zici ai gresit si cat de greu zice ai reusit

In bazinele de jos apele treceau ca un rau si erau ape termale abia mai puteam sa plec atat de ok era.

Ana a luat florile de mai si a plecat de acasa deh unde era prea sufocant,le hranea cu sarcasmul ei un lucru de altfel usor cum se stie ,si ea stia ca nu voi termina romanul pana cand nu ii voi umple carafa de apa si priza

Atunci cand am vazut cum radeati mi s-a parut totul pierdut ,dar am continuat sa cred ca va mai fi si altul si altii care vor sa scrie mai diferit si nu voi simti goliciunea fara sens a prostiei si ca eu voi ajunge printre cei la care consider eu ca merita a imi da virtutile de care nu ma indoiesc ca si dmv le aveti.

Inca nu am trait mai nimic si nimeni nu imi poate sa zica din nou"turn around" pentru ca daca ma intorc nu prea vad pe nimeni decat umbra mea uimita de propria fiintare si ceea ce merge in fata mea e mereu ceea ce vreau sa fiu ,dar in felul asta ce viitor o sa am

Si tu nu stiu de ce mi te bagi in fata ,ca sa te indemn sa vorbesti, acum ca ai realizat ca nu ma cunosti nu mai are sens sa imi spui ca poti sa ma arunci si ca oferi mai nimic pe mine,caci credema nici eu nu dau doi bani pe ochii tai negri si fata ta frumoasa atat timp cat imi tot zic ca nu insemn mai nimic pt ei

Si liniile copacului salvat sunt adanc impregnate in scoartele pamantului pentru ca daca ai gasit unul e de ajuns sa speri in puterile miraculoase a ceea ce vrei sa vindeci,any

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor