Spurcata, indiferenta, orgolioasa normalitate

 

Dacă a zis-o atât de bine Steinhardt despre cvasi-revolta lui Ion de a nu-și tăia mielul, cum aș putea eu să-mi dau cu părerea găsind ceva mai bun?! O expresie mai bună…de caracterizare.

Îmi fac apel la îndoiala omologată, nu la cea de trotuar și spun nu. Nu aș putea.

Așează la loc sticla cu otravă că doar de aceea i se zice otravă că nu se strică; pune la loc între tacâmuri cuțitul, e anorganic, așa că va fi acolo și peste patru ani. În patru ani se pot întâmpla multe, chiar și să nu se întâmple nimic față de azi și tot s-a întâmplat ceva.

Se întinde în pat spunându-și – a fost lăsat o vreme să mai crească – luând o carte și citindu-i unei anumite bucăți din sine. Mielul care trebuie să mai crească. Dacă principiile, mersul social în general e o ceremonie, se poate spune că a găsit la Ion un exemplu de dreptate aplicabilă; acea dreptate care nu se identifică cu supunerea ceremonială ori cu vreo omologată lăcomie. Steinhardt a zis-o atât de bine referitor la relația dintre Ion și mielul lui încât sunt la capăt de linie verbală.

Îmi fac apel la îndoiala omologată, nu la cea de trotuar și spun nu.

Dar iată că Ion nu e menit nebuniei. Nebunia lui e de scurtă durată, întoarce armele și trece de partea normalității. Exhibă absoluta sălbăticie paroxistică și mielul ajunge într-un final, după mici ezitări și cvasi-revolte, ajunge tot pe grinda de sub scară cu măruntaiele la vedere. Nu e doar un exercițiu anatomic și nici semn al digestiei copioase ce va să vie. Nu.

Este pură țintuire pe lemn revelator.

Nu va fi ca Ion, nu va trimite colet spre lutul originar, astfel că nici nu va demonstra retroactiv făptura înduhovnicită apriori stârvului. Nebunia nesupunerii ceremoniale și lăcomiei omologate nu va cunoaște vreun aposteriori; un apriori totuși are: maternitatea, uterul sau relațiile cu restul până azi…?!

Va fi lăsat o vreme să mai crească.

Îi citește și mielul știe că nu e jalnic, derutant și răufăcător; mielul știe că niciodată nu va fi fost vorba de vreo împotrivire slabă, lesne ispitită și firavă; știe că nu se va dezvălui josnicia împotrivirii ca și atunci când nu e fermă și consecventă cu ea însăși. Revolta trebuie să i se transforme în succesul împotrivirii. Și aici e autenticitatea cititorului către bucata din sine; aici e conținut al cutiei negre existențialiste. La capăt de patru ani… bine… fie și insuccesul împotrivirii…, dar nu va fi o întoarcere în normalitate când și unde își va ucide mielul cu o cruzime supraregizor de elită. Nu va alerga cu obștea după bucata de sine ciopârțită, schilodită.

Mai știe că nu întotdeauna atunci când voi mă vreți și eu vă vreau.

(retrospective după întâlnirea de dimineață, la o cafea, cu Nicu Steinhardt și Ileana Mălăncioiu)

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Februarie 17, 2018 la 10:54pm

"... cvasi-revolta lui Ion de a nu-și tăia mielul" ...  fie și insuccesul împotrivirii... "Mai știe că nu întotdeauna atunci când voi mă vreți și eu vă vreau." (din articol)

"Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său." (Psalmul 2.2, Fapte 4.26) "Ei vor porni război împotriva Mielului." (Apocalipsa 17.14)

Eu mi-am asumat acest posibil insucces al impotrivirii si, gasind o cutie neagra, am desfacut-o...

Ce este in ea?

Cititi cu rabdare si atentie lucrarea mea de doctorat :

Biocomunicatii%20extrasenzoriale.pdf

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor