Îmi sap cuvântul de la un timp în piatră.

Pe buze-mi murmur moartea, deşi sunt încă vie.

În gândul meu trist, mă-ntorc din nou la vatră,

Căci sufletul îl simt prins ca într-o colivie.

 

Mi-e sete de acea libertate pură,

Fără de griji! Azi,  mă-nvalui în melancolie:

Oamenii planetei se hrănesc cu ură,

Şi toate, par, de la un timp, o anomalie!

 

Sunt ca un fulg.  Dansez pe vesperale astre,

Când cerul se aprinde şi luna este nouă.

Primeşte-mă-n visele tale,  albastre,

Iubite! Dimineaţa să ne scaldăm în rouă!

 

În visele de zi,  dulceaţa e-n pelin;

Şi totuşi, în suflet, iar au  înflorit magnolii.

Inima îmi arde ca pe jăratic, lin:

Mi-e dor de-o viaţă plină şi fără de orgolii!

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor