Vine toamna şi nu ştiu de ce

simt cum mi se dezgoleşte sufletul

şi cuvintele mor pe rând.

Mă simt ca un pom desfrunzit, solitar...

 

Îmi cad dorurile din piept

ca verile pe care le-am lăsat în urmă...

 

Iubitule,  

aprinde-mi o flacără de veghe,

la graniţa dintre anotimpuri.

Desenează-mi speranţa,

pe ultima frunză ruginie.

Ascunde-o bine

până la primavară...

 

Aştept să-mi fie primul vestitor...

 

 (din ciclul: "Ganduri, stari, atitudini")

 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe August 31, 2011 la 11:35am
Multumesc pentru periplul tau prin poemele mele! O zi magica!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe August 31, 2011 la 11:08am
la graniţa dintre anotimpuri,  cuvintele mor pe rând...
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe August 18, 2011 la 2:32pm
Multumesc pentru popas si semnul de lectura! O zi buna!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor