Stau ascuns într-un melc,

Încolăcit în jurul propriilor îndoieli.

Mă scaldă o lumină difuză,

Strecurată prin pereţii încremeniţi.

Să ies, să nu ies?

Mi-e teamă de aerul rece de-afară,

De tălpile indiferente ale sorţii

Jucându-şi zarurile pe deasupra capului meu.

Noaptea se ascunde printre ațipiri ca o fantomă.

Din Colentina mă trezeşte gândul tău:

„Bă, vremurile s-au nasolit rău de tot!

Treci pe la mine să mai stăm de vorbă.

Mai spargem seminţe, mai bem un compot.

Poate mă scoţi din starea asta de comă.”

                                            2007

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor