pe bancă, în faţa ta. Părea că avem atâtea

să ne spunem din clipele ce au zburat, dar

stăm şi ne privim tăcând.

Cuvintele gândurilor

nu vor să iasă.

Şi e albastru cerul

şi e senin

şi e cald

şi ce bine e la tine

tată,

cu pădurea ce-şi foşneşte vântul printre frunze.

În şoaptă strigă sufletul:

Te iubesc!    

 

31.07.2014, ora 17,28’

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor