Stau şi mă gândesc la cât adevăr au grăit geniile noastre... degeaba

           "Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
            Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
            Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
            Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă."
                                           (Mihai Eminescu, Scrisoarea I)

           Aşa s-a ajuns că, Ion Creangă e subiect de competiţii şcolare, deşi lui Ion Creangă nu i-au plăcut competiţiile şcolare. Au trecut două secole de atunci şi n-au reuşit să-l înlocuiască pe Creangă cu vreun olimpic care să ştie să facă şi comentarii frumoase la propria operă? Sau să-l înlocuiască pe Eminescu cu vreun fost olimpic la română, ambidextru, care cu mâna stângă să scrie poezii şi cu dreapta să facă comentarii frumoase, în acelaşi timp? Ocultându-şi mesajele importante în felul acesta şi descoperind alte mesaje minuscule, la care nu s-a gândit în momentul actului creaţiei artistice? Cum e posibil să nu fie posibil?

           Toţi cei despre care aţi învăţat la şcoală că sunt mari, în ştiinţă, în artă, au urât competiţiile şcolare, întrucât creierul lor era dezvoltat normal. L-a văzut cineva pe Mark Twain la vreo olimpiadă şcolară? Sau pe Nikola Tesla, despre care nu învăţaţi în şcoală nimic, întrucât l-a criticat pe Albert Einstein, deşi Tesla a fost plagiat la greu de Edison, amuzându-se copios pe lipsa de idei a acestuia din urmă?

           O mare problemă cu dezvoltarea creierului, o au cei ce iubesc competiţiile şcolare, întrucât sunt limitaţi, foarte agitaţi, au tulburări hormonale, nu au imaginaţie, deci le poţi ţine captivă atenţia cu orice rahat, ce va rămâne acolo pe termen lung, în cazul în care nu se trezesc la un moment dat. Cam aici s-a ajuns cu snobismul şi cu dresajul competiţional, aşazis educaţional. Până nu vom scăpa de plagiatori copy/paste, până nu vom scăpa de competiţii în sistemul de educaţie, nu vom scăpa de căpuşe, inclusiv în politică. Nu spun cu răutate asta, ci cu discernământ, deoarece am trăit ambele moduri de a asimila informaţia, în calitate de coparticipant la evoluţia mediului înconjurător. Ca elev premiant, iar ulterior, în proiecte de schimbare de mentalităţi, de modernizare a laboratoarelor din universităţi şi şcoli generale, în conformitate cu nevoile societăţii actuale, în conformitate cu nevoile aproapelui şi nu cu competiţia aproapelui. Ce ar fi ajuns bietul Creangă, dacă sâmbătă de sâmbătă, duminică de duminică, era pedepsit să piardă vremea în competiţii copy/paste, citându-i între ghilimele şi prin observaţii culte cu paralelisme, pe alţii care au mâncat cireşe, în loc să interacţioneze cu natura?

           Au ajuns ca până şi în politică, cei autointitulaţi de dreapta, sunt de fapt lipitori, cu statul de plată la bugetul de stat. Pentru că ei sunt deştepţi în imaginaţia lor şi merită asta. Sau conectaţi cu firmele lor, prin trafic de influenţă, la bugetul de stat. Politicienii de dreapta, sunt la noi lipitori de extremă stânga. Aproape toţi, eu nu generalizez niciodată, pentru că ştiu că totul în natură e neliniar, fără excepţii. Dacă unele personalităţi de notorietate, n-ar avea statul de plată la bugetul de stat, ar muri de foame, că nu ştiu să facă nimic cu cunoştinţele lor savante, nici pentru ei, darămite pentru ţară.
           Ţări care şi-au revizuit sistemul educaţional la nivel de secol XXI, s-au dezvoltat imediat. Toate bălăriile ce se învaţă la noi în primii 8 ani de gimnaziu, pot fi însuşite în maxim 4-5 ani, fără a complica inutil lucrurile utile, aşa cum o fac acum cei vanitoşi. Iar materia de liceu poate fi însuşită în maxim 4-5 luni. Restul timpului rămas, poate fi completat cu aplicabilitate, adică cu educaţie. În caz contrar, ne va conduce competiţia, sub cele două forme de manifestare pe nivele de inteligenţă formată prin competiţie, mârlănia şi vanitatea. Iar cei mai obedienţi sistemului sistemului, se vor angaja ulterior la firme străine, pentru care vor munci, împotriva propriului popor, împotriva propriei ţări, neavând creierul prea dezvoltat în realitate, deveniţi nişte simpli operatori ceva mai specializaţi în vastul domeniu al îngustimii minţii, muncind cu drag şi spor pentru banii altora şi nu pentru obişnuinţa unui exerciţiu de educaţie adaptat la noi cu ce-i mai bun de peste tot în lume, cu continuitate educaţională şi din ce în ce mai bine plătit, datorită roadelor care se întorc.

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor