Stau la fereastră și privesc spre cer
o lună cu sclipiri de giuvaer
ce mă încântă cu lumina sa,
dar fericire nu îmi poate da.
Stau la fereastră și privesc în zori
câmpul de jad, multicolore flori,
flăcări din soare, norii diafani,
gânduri pierdute pe cărări de ani.
Stau la fereastră... Codrul fremătând
îmi dă iubire, vis găsit. Nu-l vând
nici de primesc averi în schimbul său.
Mă învelesc în bine și în rău.
Stau la fereastră. Sunt un trecător
prin clipe pline de-amăgiri și dor, 
de flori de măr, miros de busuioc...
Călită sunt prin apă și prin foc.
Stau la fereastră, ceru-i infinit,
stelele-s mii, oceanu-i nesfârșit...
Umblu hai-hui prin gânduri și prin vis
și-aștern pe foi bucăți de paradis.

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 28, 2018 la 10:18am

Draga Mihai Stefan Arsene, multumesc pentru popas!

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 28, 2018 la 9:22am

Draga Nutule, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor