. STELA FURCOVICI, HARUL CA DESTIN

 

Se spune că arta dramatică este cea mai vitregită dintre toate prin faptul că are viaţa cea mai scurtă; nu poate fi conservată şi păstrată de-a lungul mai multor generaţii ca muzica, pictura sau literatura. Şi totuşi, eu cred, că ea persistă sub o formă ocultă, imprimându-se în conştiinţa, sau subconştientul spectatorilor având chiar efect de transformare asupra sensibilităţii lor. Dar pentru asta este nevoie de actori talentaţi, autentici, dăruiţi cu har, capabili să mânuiască instrumentarul actoricesc, gestica şi vorbirea, în aşa fel încât să poată atinge pe nesimţite coardele cele mai sensibile ale sufletului omenesc.

Cu o astfel de capacitate a fost înzestrată şi Stela Furcovici, actriţă născută pe meleaguri turdene, constrânsă de destin să propăvăduiască arta într-un oraş de provincie izolat în colţul neluat în seamă de istorie, dar care a reuşit să strălucească la un moment dat la fel de intens pe ecrane ca şi pe scenă.

Întru susţinerea aprecierilor mele faţă de această actriţă remarcabilă va fi de ajuns să mă refer doar la un singur rol din viaţa ei. Am văzut Domnişoara Iulia, de Stringberg în 1978, la Teatrul Municipal din Turda, în regia genialului Aureliu Manea, cu scenografia excepţionalei Clara Labancz (pe atunci Clara Racz Manea) şi având în distribuţie personalităţi inconfundabile ale scenei româneşti: Liana Ceterchi, Marcel Iureş şi … Stela Furcovici.

Îndrăznesc să afirm acum, după 30 de ani, că dintre cei trei, memoria mea afectivă a păstrat-o mai pregnant tocmai pe protagonista acestor rânduri. Am reţinut efectul de dinamizare al textului prin gest şi ţinută, modul subtil de a transmite idei doar prin inflexiuni vocale, jocul echilibrat şi temperat prin care reuşea să radieze în conştiinţa spectatorilor o atitudine tolerantă faţă de miraculoasele metamorfoze ale sufletului omenesc. Personajul în interpretarea Stelei Furcovici a provocat spectatorilor, cu siguranţă, imperceptibile schimbări la nivelul conştiinţei. Stela Furcovici devenise prin rolul ei intermediarul inexorabil necesar pentru reprezentarea ideilor ce au stat la baza textului dramatic. Ceilalţi doi protagonişti, actori bine cunoscuţi, actori de rară marcă, ce s-au afirmat de-a lungul anilor pe cele mai mari scene ale ţării şi ale lumii, păreau doar acompaniatorii (ideali) celei care reuşea aproape instinctiv să pătrundă în tainele proceselor lăuntrice ale fiinţei umane. (Sufletul omenesc fiind, până la urmă, subiectul şi obiectul oricărei lucrări dramatice).

Stela Furcovici s-a suspus cu maleabilitate genialelor indicaţii regizorale, posedând de la naştere acea calitate indispensabilă oricărui mare actor, de a percepe infinita varietate a tipologiilor umane până la diferenţierea indivizilor. Jocul ei releva spectatorilor capacitatea personajului de a distruge echilibrul fiinţelor umane într-un mod tulburător.

Am cunoscut, cred, peste o sută de actori. Pe unii de la debut până la consacrare. Ştiu că devenirea lor se bazează pe dragoste intuitivă faţă de această meserie şi se desăvârşeşte prin trudnică strădanie de însuşire a unor calităţi speciale. Unii obţin aceste calităţi şcolindu-se meticulos, alţii doar fură meseria de la mentori. Dar există şi o categorie (mai rară) care, în mod inexplicabil, se nac cu aceste calităţi. Nu este vorba de talent, căci alegerea meseriei se face doar de cei hărăziţi cu talent. Este vorba de ceea ce trebuie adăugat talentului pentru a deveni artist; adică un fel de om de excepţie care să poată facilita implementarea vieţii salvatoare în ordinea cosmică a lumii.

Stela Furcovici este exemplul desăvârşit al unui astfel de actor cu înţelegere intuitivă a lumii şi cu o capacitate nativă ieşită din comun de a o reprezenta.

Am cunoscut-o şi personal, nu numai pe scenă. Fiinţă delicată, cu aspect de ingenuă, în permanentă mişcare, în permanentă manifestre a personalităţii sale artistice.

Nu trebuie înţeles acest lucru greşit. Stela Furcovici era atât de plină de har încât fiecare gest şi cuvânt ale ei deveneau manifestări ale unui personaj, chiar şi în viaţa de zi cu zi. O incontrolabilă nevoie lăuntrică de a se manifesta şi exprima prin limbajul artei o făceau mereu imprevizibilă, devenea de la un moment la altul alt personaj, părea să joace clipă de clipă într-un film unde avea de interpretat chiar rolul vieţii sale.

Era greu de înţeles acest dat al destinului ei de către cei fără de har. Era greu de înţeles, dar foarte plăcut de privit, spectacolul pe care-l stârnea în jurul ei în mod deliberat. Desigur, un actor nu poate juca zi de zi, clipă de clipă pe scenă sau în film. Dar Stela era dăruită cu aşa de mult har că simţea nevoia de a interpreta roluri mai mult decât nevoia de a trăi efectiv. Simţea nevoia de a prezenta viaţa reală într-o lumină ideală, ca pe scenă, şi avea darul de a stârni în jurul ei spectacolul vieţii sub un spectru coloristic foarte variat.

Şi-a jucat rolul vieţii arzând cu intensitate fiecare clipă şi l-a încheiat, mult prea devreme, într-un mod neaşteptat dar spectaculos, grăbită parcă să părăsească locul şi timpurile care n-au oferit harului ei posibilitatea să se manifeste în toată plenitudinea.

Oricum au rămas în urmă oamenii (foştii specatatori) cu percepţii uşor modificate asupra lumii, purtând în sine şi dăruind mai departe cu fiecare clipă, fără să ştie, şi o fărâmă din sufletul ei.        

Vizualizări: 988

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihai-Liviu Deldegan pe Octombrie 13, 2011 la 8:06pm

Am avut marea bucurie sa o cunosc. Prin anii 80 lucram ca receptioner la micutul hotel din Nasaud. Teatrul de Stat din Turda facea dese turnee iar Nasaudul nu era niciodata evitat. Practic vedeam toate piesele din stagiune. Trupa se caza in hotelul la care lucram si asa i-am cunoscut pe toti actorii teatrului. Aveam o relatie de amicitie camaradereasca cu majoritatea. Cel mai tare m-am apropiat de Maria Junghietu, foarte calda, ( o alta extrem de talentata actrita, din pacate prea putin cunoscuta ) si de Stela Furcovici, care era foarte complexa ca personalitate, aproape exploziva. Amandoua: sugubete, cu mult simt al umorului, pline de povesti fascinante si de intamplari hazlii, prietene bune, se completau reciproc. Dupa fiecare spectacol stateam de vorba, trancaneam vrute si nevrute si comentam prestatia lor si a trupei. Ce seri minunate, mi-au ramas lipite in suflet cu amintiri de nesters. Nu uitati ca era vremea in care erau doar doua ore de program la televizor si acelea cu discursurile Tovarasului. Asa ca serile noastre de palavrageli m-au proiectat intr-o incredibila lume a celor privilegiati. Lumea era totusi frumoasa si avea farmecul ei.

Nu am stiut de disparitia Stelei Furcovici. Ca si doamna Caterina Scarlet, din comentariul de aici, o credeam haladuind pe undeva prin lumea asta. A ales sa haladuiasca in alta parte... 

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Octombrie 13, 2011 la 7:25pm

O foarte frumoasa si binemeritata evocare.

In 1978 eram student in penultimul an, la Cluj, dar imi amintesc cum am facut stopul pina la Turda pentru a vedea spectacolul evocat aici. Nu era putin lucru sa vezi un Strindberg la... Turda!

O tempora, o mores!

Comentariu publicat de ionescu petru pe Octombrie 13, 2011 la 6:07pm
Stela mi-a fost colega de an, ea era la actorie si eu la anul paralel de regie-teatru şi ştiu foarte bine ce i-a grăbit sfârşitul...a fost exmatriculată din IATC chiar din anul I pentru absenţe la orele de pregătire premilitară pentru că filma la chestiile alea cu război, o juca pe Ecaterina Teodoroiu şi profesoru ei de clasă, mort şi el acum, a asigurat-o că n-o să aibă necazuri cu ăia iar când s-a pus problema absenţelor el n-a mişcat un deget, ba chiar s-a arătat surprins şi supărat că "studenta mea a procedat în acest fel"...şi asta pentru că -după cum s-a zvonit la vremea respectivă (zvon ce mi-a fost confirmat de fosta mea asistentă care era şi ea evitată şi nici prea iubită în Institut din motive politice)- Stela n-ar fi răspuns anumitor propuneri ale respectivului profesor. Degeaba a mai încercat ea după aia să revină, a mai dat examen de câteva ori dar drăguţul ei de fost profesor se vede că a avut suficintă influienţă ca Stela să nu mai fie primită înapoi în şcoală. Am vorbit atunci şi cu mama ei care umbla năucă şi plânsă pe la toate uşile neştiind că soarta fetei ei era decisă. La Turda ea a fost angajată corp ansamblu, ca toţi cei fără studii şi a primit ulterior un fel de echivale a acelor studii, dar ea era deja mai traumatizată de cât Manea la vremea respectiva şi ulterior a început să bea frecvent. Aşa cum aţi remarcat, era plină de vitalitate, iar atunci când a intrat in facultate privea lumea înca prin ochii unui copil care crede că tot ce zboară de mănâncă...Replica cehoviană pe care o redau cu aproximaţie, mai mult ideea: eu sant un pescăruş...cineva care n-avea ce face a venit si la împuşcat din plictiseală, subiect pentru o scurta povestire!, i-ar fi putut servi de epitaf Stelei.
Comentariu publicat de cristian ioan pe Octombrie 13, 2011 la 5:27pm
... O mare actrita cu un destin nedrept ... !   Daca ajungea la un teatru din Bucuresti, categoric ar fi fost una din marile vedete ale scenei (si filmului) romanesc, dar nu a fost sa fie ... Pacat !
Comentariu publicat de caterina scarlet pe Octombrie 13, 2011 la 12:19pm
stela, da mi-o amintesc din filme nu era o răsfățată a televiziunii înainte de decembrie 1989, după... iar nu cred să se fi schimbat ceva în mediatizarea persoanei sale.nu am știut că nu mai e printre noi, credeam că e pe undeva departe călătorind, fericită și la fel de frumoasă.păcat...acum de-abia am pierdut-o și totuși ea e un câștig pentru cine își poate lega trăirile de ea.
Comentariu publicat de CRISTESCU EMANUELA MARIANA pe Octombrie 13, 2011 la 12:15pm

Am văzut-o doar pe ecran. Era subţire ca un lujer, dar umplea ecranul. A fost Ecaterina Teodoroiu şi iubita lui Adrian Pintea, în filmele „Pintea” ale lui Dinu Cocea...

S-a grăbit la ceruri precum Isadora Duncan, înfăşurată în propria eşarfă, să joace alături de, prea mulţii, cei mai buni...                             

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor