Deodată, patul nostru se scutură,

Scârbit că nu-l mai vrem.

Ne aruncă în obraz de orizont

Şi se făcu o câmpie a disperării.

Ne împărţi în două părţi egale

Şi puse geam să tacă gândurile.

Când îmi ronţăi visele spulberate

N-ai cum să le auzi scrâşnind.

Apoi cojile de vise le adun

Într-o plasă a nepăsării

Să le trimit la casat.

Te zăresc departe

Dincolo de linie

Rănile din alt timp mă dor

Durerea mi-a frânt aripile

De fum.

Inima s-a culcat într-o casă

De piatră.

Din bătăile paşilor rătăciţi

A rămas doar praf în vânt.

Numai ochii se rotesc

Peste hăul câmpiei veştede.

Prin oceanul frământat de vise

Plutim ca doi străini.

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Octombrie 27, 2012 la 8:40am

Mulţumesc frumos, doamna Dora Petre. Dacă s-ar fi spart geamul, gândurile ar fi explodat.

Comentariu publicat de Dora Petre pe Octombrie 27, 2012 la 7:50am

Şi puse geam să tacă gândurile...mi-a plăcut...

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Octombrie 24, 2012 la 7:38am

Mulţumesc frumos, d-le Vitalie Vovc.

Cu stimă,

Comentariu publicat de Vitalie Vovc pe Octombrie 24, 2012 la 2:04am

"Deodată, patul nostru se scutură,

Scârbit că nu-l mai vrem."  forumoasa imagine, felicitari!

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Septembrie 26, 2012 la 10:08am

Doamnă Elisabeta, vă mulţumesc mult pentru trecere şi comentariu.

Bine v-am regăsit!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Septembrie 26, 2012 la 9:51am

Apoi cojile de vise le adun

Într-o plasă a disperării

Să le trimit la casat. Trist dar adevărat...uneori străini prin oceanul de vise...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor