N-a mai trecut un mort pe strada mea

            Purtat în camionul mai vechi ce gâfâia

 

            Cu lacrima legată de ochii larg deschişi

            Căt floarea care curge molatec din caişi

 

             Şi trişti vă spun mai mult decât oricând

             Vom asculta alămuri din note picurând

 

             Când luna chiar şi ziua din glugă ne privea

             Iar după nori de calcar potecile tăia

 

             Aşa că niciodată n-am stat mai mult la porţi

             Să vină camionul în alb până la roţi

 

             Şi gâfâind să-şi lase mirosul de petrol

             Din caii de oţel ce rumegau în gol

 

             Iar noi să aruncăm cu flori în urma lor

             Cu florile de gheaţă din ochiul trecător

 

             Căci n-am văzut o zi sau n-am văzut un an

             Rostogolit în gura pământului viclean

 

            Şi n-am ştiut noi Doamne pe cine aşteptăm

            Când umărul am pus la clipă s-o vărsăm

 

            Şi-am tot vărsat din ea atât cât am putut

            Ca liniştea să-şi facă din noi un aşternut

 

            N-a mai trecut de mult un mort pe strada mea

            Purtat în camionul mai vechi ce gâfâia

 

           Şi gâfâind să-şi lase mirosul de petrol

           Departe peste caii ce-au rumegat în gol

Vizualizări: 197

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Ianuarie 12, 2014 la 10:11pm

Primești tăcerea când în toate îl vezi pe Dumnezeu....

Comentariu publicat de carmen macovei pe Ianuarie 12, 2014 la 9:29pm

succes in viitor.

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Decembrie 30, 2013 la 11:41am

Poate veți crede că este un gest de reciprocitate, dar ar fi o greșeală... Deși citesc absolut toate textele, mă intreb cum de mi se pare că le văd pentru prima dată? Oricum, e Poezie! Felicitări, domnule!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 18, 2013 la 5:47pm

...încărcat de metaforă...

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Noiembrie 8, 2013 la 12:00pm

Cu cât cauţi să placi la toată lumea, cu atât eşti în primejdie să nu fii respectat de nimeni.

Veşnicul răsărit

Mihai Beniuc

 

Primeşte-această floare-n dar,

Un galben trandafir în floare

Ca luna plină-n codrul rar

Când seara-n linişte răsare.

E semnul dragostei ce-o port

Fiinţei tale totdeauna,

Iar când voi fi de mult un mort

Priveşte cum răsare luna.

E galbenul de pe obraz

Al celui ce pe veci dispare,

Al soarelui ce-asfinte azi,

Dar mâine iarăşi va fi soare.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor