Străină-ţi sunt şi, totuşi, mai aproape...

Străină-ţi sunt şi, totuşi, mai aproape
Decât ţi-ar fi chiar şi un frate geamăn,
Mă porţi în gând pe culmi fără de seamăn
Şi-apoi mă-îneci în susurul de ape

Ce şipotesc pe coapsa mea fierbinte.
În carne-ar vrea iubirea să ne sape
Adânc stigmat. Ce aşteptări mioape
Ne-au amăgit cu mângâieri prea sfinte

De suflete-perechi ce se-mpreună
Ca două jumătăţi din roşul măr?
Ce muritor să creadă, -ntr-adevăr
Că soarele se ţine-n cer de mână

Cu luna prinsă-n firul său de păr,
Când ziua si cu noaptea-n ochi se-ngână?

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de mircea crisan pe Noiembrie 27, 2008 la 10:50pm
:)
Comentariu publicat de Mirela Lungu pe Noiembrie 27, 2008 la 10:47pm
Multumesc pt com:)
Se potriveste de minune;)
Doar ca eu nu scriu in vers alb:(

Seara buna,
Euridice

P.S. Sunt mai noua pe aici, vad ca ai un blog super;)
Comentariu publicat de mircea crisan pe Noiembrie 27, 2008 la 10:37pm
parcă-mi era ruptă-n două mângâierea
că nu o mai simţeam a mea
şi uite-aşa
am început să cred că s-a prefăcut că semănăm
şi uite-aşa
o vreau
durerea mea

http://mirceacrisan.blogspot.com/

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor